Miraculous Vol.1 (Terminat)

Capitolul 12: Ce se intampla aici?!

Pentru inceput,vreau sa va multumesc din tot sufletul pentru cele 1k de vizualizari. Sper sa nu va dezamagesc niciodata cu cartea. Va iubesc 😘❤😘

Gasind o poza cu Adrien si Marinette. Inca mai cauta ca disperatul prin camera. Oare banuieste ceva?

- Ce se intampla aici?! Ce cauti in camera mea?
- Nimic. Te cautam pe tine...
- In sertare si pe sub pat?
- Cine e fata asta?!
Ridica mana si-mi arata o poza cu mine si Marinette.
- E o prietena.
- Doar o prietena?
- Da...
- Foarte bine, atunci nu cred ca va fi o problema spunandu-ti ca nu iti mai dau voie sa te vezi cu ea, consider ca e o pierdere de vreme.
- Ce nu, nu ai dreptul sa faci asta!
- Sorry...Inca ceva, apropiete de fata primarului...Chloe...ea ti-a fost promisa de la nastere, ne-am intalnit cu parintii ei chiar in ziua cand v-ati nascut si asa am batut palma. Tu esti bogat, ea e bogata.
- De ce imi ceri asta? Nu pot sa iubesc pe cineva fara ca inima sa mi-o spuna!
- Am terminat cu discutiile! Vrei sa te inchid in casa?
- Nu, dar nu e corect. Iesi din camera mea si nu mai veni niciodata.
Astfel a iesit iar eu m-am aruncat cu capul in perna si am tipat. Stateam turceste pe pat, in intuneric si ma gandeam la cat de crud e el.
- Offff...Te urasc atat de tare! Spun cu o voce trista, dar dura.
- Adrien....sopteste cineva.
- Cine e acolo?
- Sunt eu...mama ta...
- Mama...? Imi e foarte dor de tine. De cand ai disparut, asta a luat-o razna, spun eu printre lacrimi.
- Nu fi trist puiule, intr-o zi ma voi intoarce. Marinette ti-a explicat ce e de facut.
- Da...dar acum nu ma mai lasa sa ma vad cu ea. Ma obliga sa o iubesc pe Chloe, dar eu nu vreau asta. Ca prietena e ok...Dar nu vreau mai mult.
- Pai sa stii ca pe tine si pe Chloe va leaga ceva de foarte mult timp, dar da...e ca o prietenie, una care nu se va rupe niciodata.
- Cum adica?
- Vei afla totul pe parcurs, acum punete sa dormi.
- Ma ajuti? Ca atunci cand eram mic.
- Dormi usor,puisor...Mama-ti canta lin si-usor.
- Te iubesc, mami.
- Si eu te iubesc puiule, voi fi mereu aici pentru tine.

M-am trezit a doua zi buimac,pur si simplu zapacit. Simt ca am avut un vis ciudat...desi nu mi-l amintesc.
Trebuie sa le sun pe fete sa le povestesc ce mi-a zis tata.
Astfel le-am sunat si le-am povestit tot. Marinette era foarte trista, iar Chloe a inceput sa tipe prin camera, ca nu e corect ca el sa imi zica ce sa fac.
- Imi pare rau, Marinette. Te iubesc enorm, vreau sa stii asta, indiferent de ce va fi in viitor, pe tine te voi iubi mereu.
- Inteleg, Adrien. Si eu te iubesc, spune ea cu o voce tremuranda.
Cred ca a inceput sa planga...Mi-a inchis telefonul.

Perspectiva lui Marinette:

Plang in continuu, in timp ce Chloe si Alya incearca sa ma linisteasca.
- Of, nu suport sa te vad asa,zice Chloe. Haide. Mergem in acest moment la acel tembel si ii spunem vreo doua, il fac eu sa accepte faptul ca voi va iubiti.

M-au tarat practic pana acolo... Nu voiam sa vorbesc cu nimeni, asa ca am tacut, in timp ce Chloe astepta sa deschida cineva usa.
- Tu,zice Chloe impingandu-l pe Adrien cu degetul in piept. Cheama-l in momentul asta pe pampalaul de taicatau.

- Pampalaul de taicameu, esti cautat.
- Cine ti-a dat dreptul sa imi vorbesti asa?
- Eu nu am zis nimic, zice el ridicand mainile sus nevinovat si dand din cap in semn de negare.
Atunci m-a facut sa rad. Il ador, stiu ca el ma iubeste,sper ca si tatal lui va intelege.
L-am luat de mana in timp ce Chloe se certa cu tatal lui.
- Domnisoara Bourgeous (sau cum se scrie). Ce te aduce peaici?
- Nu ma lua pe mine cu dulcegăriile astea. Am venit sa iti spun ca esti un om crud si fara inima, ma mir ca te-a iubit cineva vreodata! De ce tot incerci sa il domini pe Adrien? Nu crezi ca are si el dreptul sa faca propriile sale alegeri? Ei doi se iubesc cu adevarat, iar tu incerci sa stai in calea fericirii lor! Ai inima de piatra? Esti orb de nu vezi?!
- Ce stii tu despre cine sau ce am iubit sau m-a iubit? Am fost si eu naiv odata, dar de cand sotia mea a disparut, nu mai e loc in inima mea decat pentru ura si dispret. Tot ceea ce cer e razbunare.
- Mama nu a disparut! Exclama Adrien.
- Ba bine ca nu...Unde e atunci? Am fost de fata cand s-a dus. Tu nu ai de unde sa stii.
- Mama nu s-a dus, am vorbit cu ea aseara. Datorita urei din sufletul tau nu vrei sa ii faci loc sa reapara. Mi-a povestit multe lucruri. Si mi-a spus ca ne iubeste foarte mult.

- Domnule, spun eu apropiindu-ma incet de el.O iubiti pe sotia dumneavoastra?
- Enorm, nu trece zi fara sa ma gandesc la ea.
- Si va place sa stiti ca nu sunteti langa ea?
- Detest asta, e cel mai oribil lucru.
- Ganditi-va ca ne puneti in aceeasi situatie. Nici noi nu am putea trai separati.
- Aici...ai dreptate. Imi pare sincer rau. Eu incerc doar sa il protejez pe Adrien. De cand a fost...adica,vreau sa zic ca de cand a murit mama lui, am incercat sa il protejez de posibilele pericole, deoarece nu vreau sa il pierd si pe el.
- Tata...Nu ma vei pierde niciodata.Si intelg ca vrei sa ma protejezi, dar ar fi bine daca mi- ai oferi si putina libertate, abia mai am timp sa traiesc la ce program mi-ai facut.
- Acum inteleg ca am gresit in aceasta privinta, poti renunta la doua activitati din programul tau. Dar ca si model, inca nu scapi.
- De acord, spune Adrien si vine sa de-a mana cu tatal sau.Tata... stii...Marinette face niste schite minunate.
- Serios? As putea sa le vad intr-o zi? Poate ti-as putea oferi un contract.
- Cu mult drag,domnule.
- Hmm...Se pare ca nu esti chiar asa needucata cum credeam. Aparentele chiar inseala.
- De ce ati crede asta despre mine?
- Datorita stilului tau de imbracaminte. In ultima vreme am devenit atat de inchis incat am uitat ca nu toti isi permit si haine scumpe. Dar nu ce e afara conteaza, ci ce e in interior.
- Multumesc, domnule.
- Spune-mi, te rog, Gabriel.
- Wow, Marinette, esti o raza de soare! L-ai facut pe tata mult mai...dezghetat.
- Nu cred ca sunt eu cea care a facut asta, nu -i asa Gabriel?
- Ba cred ca da, tu mi-ai readus aminte de cum e sa iubesti, de draga mea Clara. Mi-ai deschis amintiri frumoase. Dupa ce am vazut-o cum se duce...ei bine, pur si simplu doar acea amintire mi-a ramas in gand blocata si pusa pe repeat.Dar acum tu parca ai deblocat-o, facand loc si celorlalte amintiri frumoase.
- Marinette, tu chiar salvezi situatia tot timpul,spune Chloe. Cum reusesti?
- Pai, nu stiu, ma pun in pielea celeilalte persoane. Nu ma gandesc la ce ma afecteaza pe mine, ci pe ceilalti.
- Trebuie sa ne inveti si pe noi, neaparat.

Cam atat si cu capitolul asta,imi pare rau ca e scurt dar am pus si de dimineata.Pana la dimineata il aveti si pe urmatourul. Sper ca vi-a placut.Nu uitati de comm-uri.Va pup😘❤😘