Labirintul Stacojiu

Capitolul I

Drumul spre casă a părut nesfârșit. Pe lângă ploaia torențială ce se izbea gălăgios de pământ, am avut și nenorocul de a întâlni un accident. Cel puțin așa gândea Mihnea, sătul de muzica proastă de la radio și de mașină, însă pentru mine era bine. Orice eveniment ce întârzia sosirea noastră în oraș, era bine-venit.  Ce era pentru mine ”Acasă”? Nimic. Doar un apartament înghesuit dintr-un bloc, situat la periferia orașului. Era doar locul ce mă ferea de furia naturii, de ploaie și frig, însă fără a-mi oferi siguranță și liniște. Spre deosebire de localitatea bunicii, aceasta era împânzită de construcții de beton  impresionante, afișe publicitare la tot pasul și magazine cu vitrine strălucitoare. Liniștea și calmitatea erau total absente, forfota oamenilor grăbiți de pe trotuare și sunetele clanxoanelor inundând întregul oraș. Dacă Iadul ar fi existat, atunci, mai mult ca sigur că așa arăta.

-Am ajuns. A spus Mihnea, oprind motorul gălăgios al mașinii.

Am ridicat ochii prin parbrizul prăfuit al mașinii, spre monstrul de beton ce se înfățișa înaintea mea.  Nimic nu se schimbase la el în ultimele patru luni: aceeași culoare cenușie, peticită din loc în loc cu verde aprins, aceeași ușă masivă din metal ce șuiera în bătaia vântului un cântec de jale, și aceleași ferestre larg deschise, acoperite de draperiile pale, șterse de vreme.

Am deschis grijuliu portiera fumurie a mașinii și am pășit în afara ei.

-Haide sus, mama te așteaptă. Mi-a zis el, arătând cu mâna spre un geam de la etajul patru, de unde se putea distinge o siluetă feminină.

Mi-am îndreptat colțurile șifonate ale rochiței și, agățându-mă de brațul lui Mihnea am urcat scările înguste ale blocului. Ca întotdeaua, parcurgerea acestora mă obosea teribil, la fiecare etaj simțind nevoia de a mă opri. Asta îl enerva pe fratele meu, mai mult ca orice, mereu spunându-mi că sunt prea fragilă, însă nu mă deranja. Ăsta era adevărul. Aș fi preferat oricând statul în pat cu o carte bună, în favoarea orelor de educație fizică.

Mama m-a întâmpinat cu un zâmbet mai mult forțat, încercând să pară bucuroasă că mă vede, dar știam amândouă că nu era așa. În viziunea ei, în casă exista doar un copil, și acela nu eram eu. Mihnea era cu adevărat inteligent și arăta foarte bine. Era un băiat ce avea cunoștințe din orice domeniu, deschis la minte și cu o viziune amplă asupra lumii. La cei douăzeci și cinci de ani ai săi, el reușise să termine Politehnica și, cu ajutorul unui împrumut bancar, să-și deschidă propria firmă de electronice. Îi mergea foarte bine, produsele fiindu-i exportate din Statele Unite până în India. Cu propriile forțe și-a construit o casă, unde locuia împreună cu Raluca, prietena sa, încă din generală, cu care se pregătea să își întemeieze o familie.

Nu erau puține dățile în care mă invită să locuiesc alături de el, știind că nu îmi este bine acasă, însă mereu l-am refuzat. Oricât de bine ar fi sunat asta, eram conștientă că aș fi devenit o povară pentru el si Raluca. În definitiv, eram încă un copil.

M-am îndreptat cu pași ezitați către camera mea, prea mică și prea înghesuită, însă exact la fel cum am lăsat-o. Un pat mic, cu așternuturi cafenii, era așezat lângă perele opus ferestrei. Roșul predomina în încăpere, draperiile, covorul și chiar și pereții având această nuanță. Un televizor micuț se odihnea pe dulapul de abanos, în timp ce toate cărțile așteptau cuminți în birou să fie citite. Biblioteca mea de acasă era sărăcăcioasă, iar lecturile pe care le abordam erau împrumutate de la cea a orașului, unde și lucram. În opinia mea, era locul ideal de muncă, dar părinții se opuneau cu îndârjire acestui lucru. Voiau să o iau pe urma fratelui meu, să jonglez cu tehnologia și matematica, însă eu nu eram așa. Deși eram bună la matematică și îmi plăcea, visul meu era să devin chirurg, dar nu aveam susținerea nimănui din casă, cu excepția lui Mihnea. El era singurul ce mă credea capabilă, de fapt, doar el mă susținea. Când am vrut să învăț chitara, el a convins-o pe mama că e un lucru benefic pentru mine, la fel și când m-am înscris la liceu, la profilul de științe.