Ziua trecu extrem de încet pentru Henric, care inca era in mijlocul orei de economie. Ploaia bătea usor in fereastra mare a bibliotecii si orice lucru ii distragea atentia. Casca zgomotos si nu stia cum sa-si ascundă plictiseala fata de profesorul care tot trancanea intr-una fel de fel de teorii despre economia contemporană. De ce ar trebui sa învete el asa ceva cand tot ce ii plăcea lui era sa cânte la pian si sa citească?
Resemnat isi întoarse fata spre profesorul plictisitor si incerca sa retina tot ceea ce spunea. "Economia este..." se pierdu dupa aceste doua cuvinte; cu siguranta Adam Smith nu era autorul sau preferat, asa ca nu avea de ce sa citească o carte scrisa de el. Isi întoarse privirea spre fereastra si privi inca o data spre ploaia ce cădea lin din cer.
- Domnule Henric, va rog sa fiti atent! Spuse profesorul de economie pe un ton răstit, iar Henric isi întoarse privirea spre el.
- Imi pare rau, domnule profesor, va rog, continuati.
Profesorul isi continua trancaneala plictisitoare si Henric isi întoarse privirea din nou spre fereastra, nestiind ca sa mai faca sa nu se plictisească asa tare. Începu încet sa scrie pe marginea caietului gros de notiţe pe care îl avea, desena o notă muzicală, apoi o cheia Sol, un diez si un bemol; se uita din nou la ceasul cu pendula.
- Este ora prânzului, vom continua lectia maine.
- Cu siguranță, domnule profesor.
Ca la un semnal majordomul intra in biblioteca mare cu o tava cu ceaiul de mentă adorat de profesor si urat de elev. Henric privi dezgustat ceasca cu ceai ce i-a fost oferită si se întoarse cu privirea spre fereastra doar pentru a vedea un petic de mantie rosie dispărând rapid.
- Ce a fost asta?! Se uita spre ceilalți doi din cameră. Ati vazut asta?
- Ce sa vedem, domule? Spuse profesorul.
- Ceva roşu, ca o mantie. Era la fereastră, nu ati observat?
Majordomul il privi surprins.
- Nu am vazut nimic.
- E imposibil, stiu ca era ceva acolo. Sunt sigur.
Cei doi se uitau unul a altul întrebător, dar nu zisesera nimic. Nu aveau ce sa spuna daca nu văzuseră nimic.
Profesorul puse ceasca pe masă si se ridica in picioare.
- E timpul sa plec, ne vedem maine.
Majordomul il condu-se afara din bibliotecă.
Inca privea absent fereastra mare a bibliotecii cand majordomul se întoarse.
- Anulează-mi toate întâlnirile de azi înafară de medic, vreau sa ma odihnesc.
Isi împinse rotile scaunului cu rotile pana la un raft cu cărti si privirea ii cazu pe o carte rosie legata în piele. Stia ce este, o carte istorică, o mai citise pana atunci, dar acum rosul acela ii captiva privirea. O lua si începu sa o răsfoiască rapid. "Legende" asta citise la inceputul capitolului 14. Inchise cartea atent si si-o aseza pe picioare.
- Du-ma la mine in camera, John.
Majordomul ii împinse scaunul cu rotile spre dormitor si il ajuta sa se puna in pat, ii înmâna cartea si iesi din camera, închizând usa silentios.
Încet, deschise cartea la capitolul 14 si începu sa citească o legenda despre un om misterios care se putea transforma in lup. Nu asta il interesa, parcurse cu privirea urmatoarele legende pana dădu peste ceva curios: oameni carora li se schimba culoarea ochilor.
***
Am scris si eu dupa mai bine de un an...Nu stiu daca mai citeste cineva chestia asta...
