The Ones in The Shadows / Cei din Umbră

II - Ajutor neașteptat

Capitolul 2

  Îl privesc nevenindu-mi să cred ceea ce am auzit, speranţa izbucnind la vorbele sale.

  Totuşi, ce m-ar face să cred că aş putea câştiga într-o luptă contra lui? El era un asasin profesionist pe când eu... 

  Da, ştiam să mă lupt, însă se vedea clar că agentul era mult mai pregătit decât mine.

-Accepți sau nu? mă întrebă părând iritat de tăcerea mea.

-Nu prea am de ales, nu? i-am replicat resemnată.

  Luă şi el un pumnal în timp ce ne dădeam ocol unul altuia, de parcă luam parte la un dans cu totul neobişnuit. Putea fi numit un dans al morţii, din care mă întrebam care dintre noi doi va scăpa cu viaţă.

  L-am atacat direct, folosindu-mă de o lovitură care ar fi trebuit să-l doboare dacă-şi ajungea ţinta. Însă, după cum mă aşteptam, mi-a blocat cu uşurinţă mişcarea, după care s-a lansat într-un atac atât de rapid încât îmi fu aproape imposibil să mă feresc.

-Doar atât poate cunoscută rebelă Skyler Frost? Căci trebuie să-ţi mărturisesc, sunt puţin dezamăgit.

  Luându-mă prin surprindere cu o mişcare mult prea rapidă să o parez, m-a împins pe spate, tintuindu-mi braţele deasupra capului şi făcându-mă să-mi scap pumnalul.

   Ne-am rostogolit violent pe iarbă în timp ce încercam să păstrez o distanţă cât mai mare față de el. Am reuşit să-mi eliberez mâinile însă nu am putut să mă feresc de o altă lovitură rapidă, cuţitul nimerindu-mă în braţul stâng. Profitând de neatenţia mea, mă lovi în piciorul împuşcat, făcându-mă să scot un ţipăt de durere.

-Ei bine, trebuie să spun că ai încercat, Skyler, îmi zise satenul pe un ton relaxat, de parcă nu depusese niciun efort să mă doboare.

  Am închis ochii, aşteptând lovitura finală. Deodată, s-a auzit o impușcătură. Am văzut figura uimită a agentului şi o pată mare de sânge în dreptul pieptului său, apoi acesta s-a prăbuşit peste mine, fără suflare.

Tremurând, l-am dat la o parte şi i-am căutat în buzunarele hainei, găsind în cele în urmă pandantivul, ştiind că voi avea cu siguranţă nevoie de el să mă întorc înapoi în secolul 22, chiar dacă nu aveam nicio idee cum funcţiona.

-Sunteți bine? aud o voce întrebând.

  Întorcându-mă, am privit un bărbat tânăr privindu-mă îngrijorat, la câţiva paşi de mine. 

  Avea părul brunet, ochii atât de negri încât nu i se distingea pupila de iris şi era îmbrăcat în hainele specifice bărbaţilor în Epoca Victoriană. Acestea erau croite perfect pe mărimea lui, lăsând să se observe structura atletică, iar în ochii săi întunecaţi se putea citi pe lângă curiozitate şi uimire.

  Mă şi întrebam cât văzuse din toată scena dintre mine şi agent. Doi străini care se luptau, îmbrăcaţi în haine total diferite de cele ale epocii respective puteau atrage atenţia mai mult ca sigur.

  Am luat pandantivul agentului, ascunzându-l în haină, în timp ce bărbatul s-a apropiat de mine, întinzându-mi mâna pentru a mă ajuta să mă ridic.

-Cred că da, am răspuns prinzându-i mana şi ridicându-mă, dar o ameţeală m-a cuprins brusc, fără ajutorul lui putând să mă prăbuşesc în orice clipă.

  Observându-mi rana de la braţ, acesta s-a încruntat.

-Multumesc pentru ajutor, am continuat. Dacă nu aţi fi apărut...

-Cine sunteţi? Şi ce s-a întâmplat? mă întrebă, observând cu ochi mari de data asta împuşcătura din picior.

-Ma numesc...Scarlett Foster, i-am răspuns, decizând că nu ar trebui să-i dau numele meu real, ignorând a doua întrebare. Dumneata? 

-Va rog să mă scuzaţi că nu m-am prezentat până acum, îmi zise făcând o reverenţă. Mă numesc Marcus Kingsburry, conte de Greystock, la dispoziţia dumneavoastră. Acum, ce ziceţi dacă aş aduce un medic să vă îngrijească rănile? 

  Văzându-mi privirea precaută, se grăbi să adauge:

-Conacul Greystock este la dispoziţia dumneavoastră, vă asigur că mi-ar face cea mai mare plăcere să vă ajut.

-Sunt sigură că aveţi multe întrebări, îi zic arătând spre agent.

-Asa este, dar rănile pe care le aveţi au prioritate. Voi pune pe cineva să aibă grijă de trup şi sunt sigur că răspunsurile pe care mi le veţi oferi vor fi...interesante.

  Îi zâmbesc fără să-mi dau seama, simţindu-mă pentru prima dată după mult timp în siguranţă, cu toate că ştiam că Rafe va veni mai mult ca sigur după mine când va afla că am scăpat şi am luat şi unul dintre preţioasele sale pandantive.

                                                         ~oOo~