13 zile

Prima zi

Vară. 24 iulie 2015. Costineşti. Summer Rock Festival. Melisa, verișoara ei, Daria și o tipă necunoscută din Craiova, Miruna.
Prima zi a festivalului. Melisa, foarte entuziasmată:
-Vreau și eu un tricou cu SRF (Summer Rock Festival)! Hai și noi în față!
După ce ne punem brățările pentru a intra la festival, un tip foarte dubios de la nu știu ce ONG împotriva drogurilor și a bolilor sexuale ne oferă niște pliante și prezervative.
Un tip din generală, Edi, ne salută, ne smulge "cadouaşele", ne făce cu ochiul și își vede de treaba lui.
Școala generală a fost super fun, pentru că am avut parte de multă rockăreală prin clasă, unii dintre colegii mei având chiar o trupă. Enervam mult profesorii, deoarece comentam la ore și le dădeam bătăi de cap. Cel mai nașpa era când îi luau băieții la mișto și venea "scorpia", adică directoarea. Să nu mai spun de faptul că ea nici nu ne suporta, pentru că puneam rock la radio în pauze și pentru că eram cea mai tâmpită clasă, deci aveam mult de suferit din cauza ei. Totuși, am avut parte de un dirigente ca lumea. Nu avea nicio treabă cu noi, nu îi prea păsa ce făceam, dar când intram în bucluc ne ajuta. Astfel, prin pauze și pe la sfârșitul anului/semestrului sau înainte de vacanța de iarnă, când nu se mai făceau ore, câțiva colegi aduceau amplificatoare și cântau la bass de se auzea pe tot holul. Ba, chiar aveam și boxele clasei, așa că, atunci când ne plictiseam, le scoteam din dulap și puneam muzică. Să nu uităm de momentul când, de Crăciun, prin clasa a 6-a, ne-am bătut cu unii mai mari pentru că ne furaseră bradul. Normal că în mai puțin de 10 minute tot liceul știa ce făcusem noi. Sau, în clasa a 7-a, în primăvară, când începea să se încălzească afară, şi noi ne-am gândit că ar fi o idee foarte bună să ne batem cu apă în curtea liceului. Normal că tot la "scorpie" am ajuns și normal că doar clasa noastră, deși cam jumătate de liceu ne acompaniase. Astea sunt doar câteva întâmplări, deoarece noi am făcut mult mai multe (am spart geamul de la o ușă de sticlă, am dărâmat un calorifer, am mânjit pereții băii cu tort etc.) şi nu le pot înșirui pe toate aici. Cu toate acestea, la examen noi am fost cei cu cele mai bune rezultate, deci, măcar o singură dată, cei mai răi eu devenit și cei mai buni.
Edi și Dragoș erau cei mai buni prieteni și mă surprinde faptul că nu este și el. Mi-ar fi greu să îl văd aici. Eu și Dragoș am fost împreună un timp, mulți au considerat mult un an, și încă nu l-am uitat. Încă țin la el.
Ne așezăm la o masă și ne luăm ceva de băut. O tipă random se așează lângă noi și ne întreabă dacă vrem niște bere. Poartă un tricou cu o trupă, teniși și pantaloni scurți. Are părul roșcat și lung până la umeri și ochi căprui. Ne spune că este la Medicină la București în primul an, că este în vacanță cu ai ei în Vamă și că a venit și ea la festival.
Concertul începe cu o trupă locală a cărui solist este chiar bun. Înalt, brunet, cu părul lung și creț și niște ochi căprui minunați. Cântă câteva melodii proprii și apoi unele ale unor trupe destul de cunoscute, de exemplu Three Days Grace.

I hate everything about you
Why do I love you?
I hate everything about you
Why do I love you?
(Three Days Grace - I hate everything about you)

După concert, vine în public, iar Miruna dispare un timp împreună cu el. Ce norocoasă.

Hora mare, pe motoare
Stau călare numai pe două roți.
(Cargo - Călare pe motoare)

Hadbangs. Prezentatorul vine și întinde un tricou în direcția mea.
-Ia-l! E al tău!
Hm? Mă uit în dreapta mea și dau cu ochii de un tip simpăticuț, puțin mai înalt decât mine, brunet, păr lung, ochi căprui. Destul de drăguț. Iau tricoul.
-Mersi!
Concertul continuă, următoarele trupe urcă pe scenă.

O mie de mile, o mie de rânduri
O mie de poze, furtună de gânduri
Un soare deasupra cu raze inegale
Se scurge-n culorile tale
(Popa Sapka - Amerika Evropa)

Vreau să văd în ochii tăi
Sufletul ce stă ascuns
Stele-ți cad pe umeri goi
Mâna ta încet m-a atins
(MadDriven - Raza de soare)

Stau la masa asta de o săptămână
Berile se-adună
Poate am să fac o glumă
Tu ești din ce în ce mai frumoasă
Mie chiar îmi pasă
Nicio fată nu mai este grasă
Iar mie chiar îmi pasă
(Omul cu Șobolani - Două beri)

Sfârșitul serii. Vama. Câteva tipe din spatele meu ridică cartea lui Tudor Chirilă - "Exerciții de echilibru". Mă întorc să mă uit la ele, dar in același timp se întoarce și tipul de mai devreme - ce-i drept, nu i-am mai dat importanță după faza cu tricoul - și facem eye contact. Îi zâmbesc pentru a nu părea nesimțită, dar el se apleacă către mine și îmi șoptește:
-Ai un zâmbet drăguț.
Zâmbesc, în semn de mulțumire.
-Uite aşa, așa te vreau!
Okaaay. Asta a fost destul de awkward. Nu trece mult timp și îl simt din nou aplecându-se spre mine:
-Știi, pe deasupra, eu cred că ești și drăguță.
-Umm... Mersi!
Drăguț din partea lui. Anyway, concertul este pe sfârșite și eu nu am de gând să îl ratez din cauza tipului drăguț care se dă la mine. Voi avea timp de el și după.

Perfect (draga mea, draga mea)
Fără tine (draga mea, draga mea)
E mai bine (draga mea, draga mea)
Am timp și pentru mine (draga mea, draga mea)
(Vama - Perfect fără tine)

-Mulțumim, mulțumim frumos! O seară bună tuturor!
"Ah, Tudor Chirilă este așa de frumos." Fraza asta îmi trecea prin cap, când, fără să-mi dau seama, tipul de lângă mine mă ia în brațe și îmi dă un pupic rapid pe obraz.
-Sper că nu ai prieten...
Gândul îmi zboară la Dragoș. Ce n-aș fi dat să fie acolo. Dar noi ne-am despărțit. Poate că este mai bine așa. Oricum, tipul ăsta pare chiar drăguț.
-Nope.
-Perfect. Ne vedem mâine.
Îmi facd cu ochiul și îmi dă încă un pupic rapid, dar de data asta pe buze. Îi zâmbesc din nou, pentru că nu știu ce ar trebui să îi mai spun.
Mă întorc la fete, care au văzut totul și zâmbesc "subtil" la mine. În drum spre ieșire ne întâlnim cu Edi, iar eu îl întreb:
-Ei bine, ai făcut ceva cu prezervativele alea?
-Normal! Le-am rezolvat pe toate. Am nevoie de unele noi pentru mâine.
-Nu ești normal.
-Poate, dar măcar m-am distrat.
Melisa și Daria nu se pot abține și îi povestesc lui Edi despre "tipul meu misterios", apoi îl lăsăm să-și vadă de ale lui. Noi ne îndreptăm spre parcul de distracții de lângă gară. Îmi doresc de ceva timp să merg acolo și asta este ocazia mea. Stăm până când se închide și după ne îndreptăm către hotelul unde suntem cazate. Nu mai este nimeni pe străzi, doar noi.
Nu pot să dorm. Urechile îmi bubuie și gândul îmi stă la tipul misterios de la concert. Nu pot să nu mă gândesc la el și la faptul că mâine îl voi vedea din nou. Oare... Oare încep să îl uit pe Dragoș și să mă îndrăgostesc din nou? Nu se poate, nu cred în "dragoste la prima vedere". Dar atunci de ce îmi este așa greu să îmi iau gândul de la el?

---------------⛧⛧⛧---------------
Heii! Dacă ai ajuns până aici, vreau să știi că mă bucur că mi-ai citit primul capitol al acestei cărți și mi-ar plăcea dacă ți-ai spune părerea. Având în vedere faptul că este prima mea carte, sper totuși să nu o fi dat în bară prea rău.
Dacă găsești greșeli de scriere, te rog să mă anunți. M-ar ajuta enorm. Mersi mult. :)
M-am hotărât să scriu povestea "iubirii mele de-o vară", vara trecută, la recomandarea mai multor prietene. Mi-am spus, până la urmă, că va fi un subiect drăguț pentru o poveste.
Această carte va fi destul de scurtă, nu știu dacă voi depăși patru- cinci capitole. Voi vedea pe parcurs, pentru că mă răzgândesc foarte repede. De asemenea, "notele autorului" vor fi mai scurte la următoarele capitole sau inexistente.
Aş vrea să ofer credite prietenei mele, apwhatever, pentru poza de la cover și pentru cea de la media și vreau să-i mulțumesc pentru că m-a încurajat și m-a ajutat.
Mulțumesc încă o dată că citești! ♡