13 zile

A doua zi

25 iulie 2015. M-am trezit prima. Este destul de devreme și fetele încă dorm. Urechile continuă să îmi vâjâie de seara trecută şi îmi amintesc de tipul acela. Îi fac repede vânt din mintea mea, mă ridic din pat și ies din cameră cât de încet pot pentru a nu le trezi pe Melisa și Daria. Merg în bucătărie și pun apă la fiert pentru cafeaua mea și a celorlalte două.
Nici nu apuc să sting focul, că aud cum bate cineva la ușă. Este Edi. Din obișnuință mă uit în spatele lui, poate poate îl văd pe Dragoș. Nicio șansă.
-Neața, Edi! De ce ești treaz la ora asta?
-Uite cine vorbea. Dar tu de ce nu dormi?
-Nevermind. Vrei și tu cafea?
-Mai întrebi? Fetele unde sunt?
-Dorm.
-De ce nu le-ai trezit?
-Trezește-le tu dacă ai curaj.
-Nu mersi.
-Așa ziceam și eu. Hai, stai jos să ne bem cafeaua.
Se așează pe un scaun în timp ce eu pun cafea în căni. Îmi dau seama că mă gândesc fără să vreau la relația mea cu Dragoș și la tipul de seara trecută. N-am chef să îmi stric buna dispoziție, așa că îl iau la întrebări pe Edi.
-Auzi, da' tu ce cauți la ora asta aici?
-Păi mă plictiseam și m-am gândit să vă fac o vizită. Am chef de o baie în mare.
-Dar tu de ce nu stai cu gașca cu care ai venit?
-Handicapații ăia dorm până târziu și dacă încerc sa îi trezesc mă aleg cu sticle de bere în cap.
-Așa prieteni să tot ai, spun eu râzând.
Trebuie să știu ceva, iar răspunsul la întrebarea mea îl cunoaște doar Edi, așa că îmi fac curaj și îi spun:
-Edi, vreau să te întreb ceva, dar să rămână între noi curiozitatea asta a mea.
-Este vorba despre Dragoș?
-Ai ghicit.
-Încă ții la el, nu? De fapt nici nu știu de ce mai întreb.
-Nu contează. Voiam să te întreb, el de ce nu a venit la SRF? Încearcă sa mă evite?
-Nu, măi, ce ai? Este plecat cu părinții lui în alt oraș.
Mă pregăteam să mai zic ceva, când le aud pe Melisa și Daria cum vin înspre bucătărie. Mă uit la Edi cu o privire care îi transmite să nu facă nicio referire la subiectul "Dragoș", iar el aprobă. Îmi îndrept privirea spre cele două, care au niște fețe de parcă nu au dormit toată noaptea.
-Neațaaaaa! Uitați cine a venit pe la noi. Am făcut și cafea.
-Neața, om bun ce ești! Dă-ne și nouă cănile, te rog. Oh, neața și ție, Edi!
-Neața, fetelor! Fiți atente la mine toate trei. Mă duc să mă schimb și în 20 de minute vin sa vă iau. Mergem să facem o baie în mare. Nu se poate să fi ajuns la Costinești și să nu mergem la plajă.
-Ok, răspundem toate în cor, vizibil încântate de idee.
Când ajungem pe plajă îmi dau seama că sunt 50% șanse să dau peste tipul de seara trecută. Ce mă enervează faptul că nu știu nimic despre el. Nici măcar nu știu dacă este din același oraș cu mine. Tot îmi reapare în minte. Gata, gata, ajunge. Rămân în costumul de baie și strig cât pot de tare:
-Fraierilor, cine ajunge ultimul în apă, face cinste cu bere!
Mă iau la întrecere cu toți 3 și ajungem în același timp în apă. Edi e dezamăgit.
-Deci nu face nimeni cinste?
-Îți faci singur cinste. Mai bine decât sa faci altcuiva.
Timpul trece destul de repede și se face timpul să ne întoarcem la hotel pentru a ne pregăti de concert.
-Hei, Edi, mergem împreună înspre club?
-Yep, ne vedem în fața parcului de distracții într-o oră.
Îi zâmbesc și îmi face cu ochiul. Eu, Daria și Melisa urcăm în cameră. Ne îmbrăcăm toate aproape la fel: teniși, pantaloni scurți negri și un tricou negru. Cu toate acestea, tricoul meu este cel pe care l-am primit seara trecută, inscripționat cu "Summer Rock Festival". Și tipul ăla are exact la fel... Brățările pentru intrare le avem puse de seara trecută. După o oră ne întâlnim cu Edi și gașca lui în fața parcului de distracții. Imediat ce intrăm în spațiul dedicat concertului, băieții o iau la goană înspre un grup de fete care nu erau seara trecută, lăsându-ne pe mine, Melisa și Daria singure.
Stau la masă cu fetele și discutăm despre seara trecută, mai bine spus despre ce mi s-a întâmplat mie ieri, despre "tipul ăla". Îl caut din priviri în mulțimea de oameni. Îl găsesc stând în fața scenei, uitându-se, de asemenea, după cineva. Oare se uita după mine? Mai mult ca sigur. Pot spune asta după modul în care mă privește. Îmi întorc repede privirea către Melisa și Daria, dar au fost mai rapide decât mine și și-au dat seama ce s-a întâmplat. Tot insistă să mă duc la el, dar deocamdată nu e timpul. Deocamdată o așteptăm pe Miruna să ne ia țigări și bere, având în vedere faptul că noi suntem minore și aici au reguli prea stricte. Într-un sfârșit apare și ea. Îmi aprind țigarea și îmi desfac doza de bere, iar la insistențele fetelor mergem în față, lângă scenă. Totuși, nu accept să mă duc eu la el, așa că vine el la mine. Tot el ia primul cuvântul.
-Hei! Uite, nu am vrut să îți spun aseară numele meu sau sa îți dau detalii despre mine tocmai pentru a avea motiv să te caut azi.
-Sună clişeic, dar drăguț. Uhm, te deranjează țigarea sau berea? Pot scăpa de ele dacă este vreo problemă.
-Este în regulă.
-Atunci de ce te uiți aşa la mine?
-Pentru că ești drăguță. Dar hai să schimbăm subiectul. La ce liceu ești?
-...
-Deci?
Îi spun numele liceului și faptul că anul acesta am intrat a 9a la el, puțin nesigură, deoarece nu știu încă dacă este din orașul meu, deci sunt șanse să nu știe despre ce vorbesc. Pe deasuprea, deși nu ar trebui, mă simt puțin lăudăroasă, având în vedere că este cel mai bun liceu din oraș.
-Wow.
-Ce? Prea mult?
-Nope, chiar deloc! Felicitări!
-Mersi, îi spun zâmbindu-i. Tu la ce liceu ești?
Îmi spune de asemenea numele unui liceu din oraș și că a intrat tot anul ăsta a 9a, acesta fiind momentul în care sunt sigură într-un sfârșit că mă aflu pe teren sigur, dar și momentul în care îmi dau seama că Melisa și Daria ne-au lăsat singuri și nu le mai văd. Înseamnă că avem aceeași vârstă. Cool.
Stau cu el aproape toată seara, mai puțin când merg cu prietena mea cea mai bună, Evelina, să îmi iau ceva de mâncare și îi povestesc despre tot ce s-a întâmplat cu el. Ea a venit doar azi. Chiar îmi pare rău că nu a fost și ieri.
Mă întorc de la mica mea "evadare" în stațiune cu Evelina și îl caut, găsindu-l exact acolo unde l-am lăsat.

Stau lângă pat, privirea-n fum
De-o vreme nu mai dorm să nu mă scol nebun.
Ce leac să iau un strigăt stins
Pân-la demenţă jur mi-a mai rămas un vis.
...
Aruncă-mi din minte
Lanţuri din mii de cuvinte
Mă arde o vină
Că-mi pare viaţa străină.
(Alternosfera - Aruncă-mi)

Îmi cântă în șoaptă versuri de la Alternosfera. Pe una din melodiile lor mă sărută. Mă simt de parcă nimeni și nimic nu mai e în jurul meu. Simt că am rămas doar eu și el acolo, cu melodia pe fundal. Totul este perfect. Mă simt prost să zic că ăsta este primul meu sărut adevărat. Dar mă bucur că pot spune că este special, unic, cel puțin pentru mine. Nu mă pot abține să nu fac un comentariu în gând. Sărută foarte bine.
Când sărutul se termină mă trezesc la realitate. Las capul încet în jos, dar mă prinde de bărbie și mă obligă oarecum să mă uit în ochii lui. Stau foarte prost când e vorba de păstrat contactul vizual, dar ochii ăștia, în lumina asta, sunt așa frumoși. Mă uit ca hipnotizată până să îmi dau seama de ceea ce fac și sa mă controlez.
-Ești frumoasă, nu mai fi așa timidă, ok?
Tot ce pot face este să afirm din cap. Câteva clipe înainte de acest moment, mi-a spus ca este basist și mi-a dăruit prima lui pană de chitară. Acum țin strâns pana în mână.
Mă enervează faptul că după câteva melodii mi se face rău și el observă asta. Deși pe scenă sunt Zdob și Zdub, pe care chiar vrea sa îi asculte, vine cu mine la masă și mă ține în brațe, lăsându-mă să mă odihnesc. Stăm de vorbă și mă trage cât mai aproape de el.
Este sfârșitul concertului și își fac apariția și Melisa și Daria. Le fac cunoștință oficial cu noul meu prieten și rămânem sa mai vorbim puțin și sa îl așteptăm pe Edi, căci tocmai ce am primit un mesaj în care îmi spune că vine cu noi la hotel. Nu trec mai mult de 10 minute că apare și el. Este surprins de faptul că mă vede cu un băiat, dar nu spune nimic. Edi, Melisa și Daria pleacă în față, iar eu rămân să îmi iau la revedere de  la el și să facem schimb de numere de telefon. Ca de obicei, el ia primul cuvântul.
-Uite, ăsta e numărul meu 07********.
-Okay, al meu este 07********.
-Perfect. Te sun mâine.
-Aștept. Mersi pentru seara asta.
-Și eu îți mulțumesc pentru această seară.
Mă sărută și pornim de mână spre ieșire, de unde mă preiau cei trei "gardieni" ai mei.
Melisa și Daria merg în față, iar Edi rămâne în spate, cu mine.
-Ce s-a întâmplat, Edi? Nu ai mai reușit sa folosești prezervativele în seara asta?
-Oh, ba da, chiar mai multe decât aseară, dar voiam să te întreb, cum rămâne cu Dragoș? Ți-a trecut?
-Nu în totalitate, dar tot ce pot spune este că atât timp cât am stat cu această nouă persoană din viața mea nu m-am gândit nicio clipă la Dragoș.
-Mă bucur pentru tine. Chiar mă bucur.
-Sincer, și eu.
Oare asta să fie șansa mea la un nou început? Șansa mea să fac bine ceea ce nu am făcut cu Dragoș? Rămâne de văzut....

---------------⛧⛧⛧---------------

Heiaaa, îmi cer scuze că nu am mai scris, dar un timp m-am gândit sa abandonez și să șterg cartea. Totuși, nu am făcut asta și acum chiar mă bucur, căci în seara asta m-a apucat cheful de scris. Promit că nu voi mai lăsa cartea baltă.
La fel ca la celălalt capitol, te rog să mă anunți dacă găsești greșeli de ortografie sau orice tip de greșeli.
Sper că ți-a plăcut și această parte și că vei citi în continuare. Mersii mult de tot că îmi citești cartea.❤

--------------⛧⛧⛧---------------