Addicted to him [Harry Styles Fan Fiction

Capitolul 1

“Haide Simon, da-mi o sansa, stiu ca pot face asta, sunt pregatita." Aceasta eram eu rugandu-ma de Simon pentru a mia oara.

 “Inca nu esti pregatita si nici macar nu stiu ce trupa sa-ti dau.. Nu inca, nu esti pregatita. Anul viitor." Acelasi raspuns dintodeauna a lui. De trei ani ma tin dupa el sa ma ajute, dar pana acum nu am reusit nimic.

Sincer m-am saturat sa ma rog atata. De ce nu avea incredere in mine? Am terminat facultatea, pot sa fac fata tuturor. Dar e nasol cand propriul tau unchi nu te ajuta. Da, unchiul meu, celebrul Simon Cowell. "Asta mi-ai spus si anul trecut. Te rog , stiu ca ai vreo trupa care are nevoie de mine...Trebuie sa stii vreuna." Continuam eu, poate azi obtineam ceva.

Atunci suna telefonul acestuia cu alarma aia enervanta care o avea dintodeauna. I-am zis de un million de ori sa o schimbe, nici o sansa.  "Lasa-ma sa vorbesc la telefon" imi spune el terminand si  "cearta" de azi.Iar asa el castiga din nou si eu tot fara loc de munca am ramas. Ah, de ce e atat de greu in showbiz?

"Da, aha, da trebuie sa te odihnesti, sigur, am sa aleg o inlocuitoare.” cum aud aceste vorbe de inlocuitoare, ziceam in sine mea, trebuie sa ma aleg cu acel post.

"Haide Simon as fi perfecta pentru post." ii spun eu foarte optimista.

"Nici macar nu stii despre ce vorbeam" imi spune el ceea ce era adevarat.

"Haide Simon ,da-mi o sansa,de cate ori vrei sa ma mai rog?" dar vorba imi este intrerupta de alt telefon de-a lui SIMON.

"Binee, am sa va trimit o inlocuitoare maine, da, am inteles Liam, bine ,aveti grija paa"si iar inchide .Isi da cu mana pe la frunte exact cum face cand e stresat.

Ma uitam la el asteptand un raspuns negativ si sa plec  odata si maine sa o iau din nou de la capat dar acesta se uita la mine si se hotaraste sa vorbeasca.

"Vrei un job? Vei avea unul! Incepi maine dimineata!"

Imi spune el incantat dar din privire era ceva in neregula. Imi ascunde ceva, dar nu imi pasa. Sunt prea entuziasmata sa imi pese de asta.

"Unde ? “il intreb foarte bucuroasa.

“ La o trupa.”imi raspunde el zambind la mine.

“Okay, nu vreau sa aflu niciun detaliu, in sfarsit mersii mult " Ii multumesc eu .In sfarsit mi-a dat o sansa.

“Dar, din pacate, va fi un mic inconvenient, unul mic de tot.” spune Simon cu un zambet tamp. Cred ca asta era neregula.

“Da zi, nu e nici macar o problema care sa ma faca sa renunt.”

“Va trebui sa locuiesti in casa in care locuieste trupa.” Spune Simon complet relaxat.

“Asta era problema? Nu e niciun inconvenient… Mersii mult.”

Il imbratisez si fug rapid de acolo. Cred ca alergam prin sediul ala ca o descreierata si nimeni, dar nimeni nu realiza de ce… Pentru prima data tip ca sa chem un taxi… ajung in sfarsit acasa. Intru inauntru de parca usa ar fi fost din unt.

“Hey mama.”

“Buna ce e cu veselia asta? “ intreaba mama destul de ingrijorata.

“Sacaielile de 3 ani au dat roade. Am un job… la o trupa… nu pot sa cred ca o sa fiu stilista temporara la o trupa de fete…”

“Wow, spune mama surprinsa. Nu pot sa cred ca fratele meu a cedat la rugamintile tale. El nu cedeaza niciodata.”

“Da, ar fi o mica problema legat de asta…” facand un mic zambet indescifrabil pentru oricine.

“Ce ? E clar ca nu te-ai impacienta asa daca nu ar fi important.”

“Ma mut in casa trupei. O sa stau cu cele 5 fete. Va fii perfect. Ma duc sus sa imi fac bagajul.O sa fie o noapte lunga.”

“Sigur.”spune mama de parca ar vrea sa ma stranga in brate.

Alerg pe scari cu viteza luminii. Ajung in camera si realizez ca am multe de luat. Dupa ce am luat o gura de apa mi-am spus “S-o facem!” Strang foarte rapid toate hainele mele intr-o valiza gigantica. Pantofii ii pun intr-o geanta  in valiza. Iau parfumurile mele de suflet si posterele mele. Iau laptopul de pe masa si il pun si pe el in valiza fara fund, sau cum ii zic eu geanta zombie-apocaliptica. Dar cum se putea aceasta zi sa nu fie consemnata in jurnalul meu. Apoi incerc sa dorm. Ori am baut prea multa cafea, ori mama a exagerat cu cofeina, ori sunt super emotionata legat de maine. De abia astept, dar adorm de-abia la 3 dimineata.

6 dimineata. Alarma mea metalista ma trezeste din nou. Pare o zi normala. Nu e. E raiul pe pamant. Imi iau o bluza alba, fara imprimeu, cu maneci bufante, niste blugi skinny si dragii mei pantofi, platformele mele de 10 cm. Voiam sa fac o impresie buna. Deodata suna cineva la usa. Era unchiul meu.

“Buna dimineata. Esti gata?”

“Tu ce crezi? Sa mergem!” Spun eu foarte puternic.

Iau valiza si o pun in limuzina. Ma urc in limuzina alaturi de unchiul meu. Pe drum ascult muzica si ma uit plictisita la blocurile Londrei. Dupa jumatate de ora soferul opreste motorul.

“Esti pregatita?” Ma intreaba unchiul meu foarte curios.

“DA!!!”era si logic raspunsul .Visul meu se implinea.

Multumesc mult pentru ca ai citit si sper ca ti-a placut.Urmatorul capitol il voi pune cat de repede am sa am pareri !! VOTE si parere daca ti-a placut.Mersii mult ca apreciezi.Scuzati greselile gramaticale. Shine x :) x