Umbrele trecutului (ON HOLD)

Secrete

                     Secrete

Rebecca incerca sa se calmeze. Sa se opreasca din tremurat, si sa-si potoleasca respiratia sacadata. Era singura in camera. Oricine fusese, plecase. Incerca sa se ridice de pe scaun, si reusi sa se sprijine de pervaz.

Nu putea sa spuna nimanui de aceasta „vizita”, si nici de biletul pe care-l primise. Nu putea sa riste. Respiratia ii revenise la normal, iar trupul nu-i mai tremura.

-          Newman? Se auzi o voce, la auzul careia, Rebecca trase un tipat, inima incepand sa-i bata, iarasi neregulat. Intr-o fractiune de secunda, ajunse la pistolul ascuns in bocancul drept, si ii indrepta teava spre sursa acelui glas.

-          Stai pe loc! Zise incet, dar apasat, Victoria incercand sa-si ascunda teama.

Soarele aproape apusese, camera fiind acum, cufundata in semi-intuneric. desi se straduia, nu-i putea vedea clar chipul barbatului ce se afla la cativa metrii in fata ei. Deodata lumina se aprinse, iar ea se trezi, fata-n-fata cu Ethan Walker, care se uita mirat la ea. Rebecca ramase fara vorbe, cand il vazu  pe inspector in locul persoanei amenintatorului.

-          Lasa arma jos, Rebecca! Ii spuse pe un ton scazut, dar autoritar.

Femeia se uita mirata la el, si abia dupa cateva secunde reusi sa asimileze ce-i zisese Walker. Atunci, se conforma, intinzandu-i pistolul politistului. Acesta se apropie precaut, si i-l lua din mana. Rebecca cazu in fund pe podeaua rece, intrebandu-se cand anume ajunsese atat de irationala. Nu era o persoana fricoasa, si asta isi demonstrase de foarte multe ori in viata.  

Revenind la atmosfera tensionata pe care o simtea in camera, constientiza faptul ca isi amenintase seful cu un pistol, si ca situatia putuse sa ajunga mult mai rau.  Se astepta ca Walker sa inceapa sa tipe, si sa o suspende din functie, in urma acestui incident. Insa situatia era alta. Ridicandu-si ochii din pamant, vazu ca inspectorul se apropiase de ea, iar acum astepta cu mana intinsa, oferindu-i ajutor sa se ridice de pe jos. Rebecca se conforma, barbatul ridicandu-o cu usurinta.

Camera era cufundata intr-o liniste apasatoare si totodata stanjenitoare, pe care se hotari s-o rupa femeia.

-          Domnule, eu... insa cand il privi, isi pierdu imediat ideea, fiind fascinata de blandetea ce i se citea pe fata si de ochii albastrii, pe care Becca nu-i observase pana atunci.

-          Ce s-a intamplat, Newman? De ce erai asa de agitata?

Rebecca se panica. Nu putea sa-i spuna adevarul, dar ce era sa-i zica? Il amenintase cu pistolul, avusese o atitudine de-a dreptul nebuna. Ce putea sa-i zica?

-          Raspunde-mi!

-          Nu pot sa va spun, domnule. Zise, luand o atitudine serioasa.

-          Poftim? Mirarea isi facu loc pe chipul destul de atragator al inspectorului. Rebecca nu se mai gandise niciodata la asa ceva. „Chip atragator?! Ce naiba e cu mine?” dar, pe de-o parte stia ca are dreptate. Brunet, inalt, robust, imbracat la costum de fiecare data, se putea spune ca inspectorul Ethan Walker, in varsta de aproximativ 30 de ani, nu era un barbat pe care sa-l treci cu privirea. Insa, Rebecca trecuse cu vederea aproape pe toata lumea cu care interactiona, de cand terminase liceul. Aceasta era prima data cand cineva ii atrasese atentia, daca putea zice asa. Insa, nu putea lasa garda jos... nu in fata celui care o umilise de mai multe ori, chiar daca ea era de vina pentru situatia in care se afla.

-          Nu pot sa va spun! Replica hotarata femeia.

-          Iti permiti sa nu-mi raspunzi la intrebare? Newman, iti reamintesc ca sunt superiorul tau, si ai obligatia sa imi raspunzi cand iti adresez o intrebare.