O nouă viaţă

Capitolul 3

M-am trezit ameţită.Vedeam puţin în ceaţă,ceea ce era ceva ciudat.

-'Neaţa,m-a sărutat Liam pe obraz.

-'Neaţa,am spus buimacă.

-Du-te să te speli pe dinţi,după vino jos să mâncăm micul dejun.

M-am ridicat şi am început să păşesc uşor.Chiar dacă Liam mi-a explicat aproape totul,mie mi se părea ciudat să nu-mi aduc aminte de rude sau de casa în care locuiesc.

După ce mi-am periat dinţii,am coborât la parter unde mă aştepta soţul meu cu două farfurii de clatite.Până acum totul era perfect şi asta era chestia cea mai ciudată.Cine poate să aibe o viaţă perfectă?Mereu există o problemă care ne stresează mereu.

-Eşti în stare să mergi la serviciu astăzi?m-a întrerupt Liam din gânduri.

-Eu lucrez?am întrebat uimită.

-Da.Şi îţi place chiar foarte mult.Eşti scriitoare la o revistă de modă.Nu erai răutăcioasă,de obicei lăudai vedetele care îţi plac,mai ales pe cei din One Direction şi Lady Gaga.

-Wow.Eu făceam asta?Păi, o să încerc să merg astăzi.Poate îmi revin amintirile.

-Ok.Îţi dau cateva reviste să le citeşti în timp ce te conduc eu.

Liam a adus din debara o cutie cu reviste,dar mi-am ales doar trei.Din câte înţelesesem nu era mult până la locul meu de muncă.

Am început să citesc şi nu puteam să cred ca eu am scris acele lucruri.Erau nişte articole foarte bune.

-Am ajuns,mi-a spus Liam.

L-am sărutat şi am ieşit din maşină.În faţa mea se afla o clădire uriaşă.Nu puteam sa cred că lucram aici.Am intrat timidă şi toată lumea îmi ura "Bună dimineaţa!" şi "Însănătoşire grabnică!".Se pare că eram cineva in aceasta clădire.

Nu știam unde îmi este biroul sau cel puțin locul unde stăteam toată ziua făcând acele reviste,pe care nici acum nu cred că eu le-am scris.Mă uitam la fiecare ușă împarte să văd dacă scrie numele meu pe undeva.Am văzut numai nume ciudate,dar nu și al meu.

Am stat și am căutat acel birou cam treizeci de minute,însă tot nu-l găseam.La un moment dat m-am ciocnit de cineva.Era un bărbat înalt,cu ochii albaștrii ca mare și parul blond.Era îmbrăcat într-un costum foarte elegant.Recunosc că era atractiv,dar îmi părea cunoscut,foarte cunoscut.

-Becca,ţi-ai revenit?m-a luat în brațe.

-Da,ceva de genul.Dar,cine ești?l-am întrebat puţin mirată.

-Nu te face că nu ştii.Am făcut prea multe ca să mă uiţi?

-Ce?Stai!M-ai băgat în ceață.Nu înțeleg.

-Eee,nu face pe proasta.Lasă,vorbim mai târziu.Trebuie să plec să iau un interviu.

-Stai!Măcar spune-mi unde îmi este biroul.

-Mergi pe hol și e primul la dreapta.

I-am ascultat îndrumările și am plecat încet.Tot nu înțeleg ce voia să spună și cine este,dar totuși îmi părea super cunoscut ca și când am petrecut mulți ani împreună.

Am ajuns la locația pe care mi-a strigat-o în timp ce se îndrepta spre ieșire.Era o ușa de culoare ca a coarței de stejar.La mijlocul ei era atașată o plăcuță pe care era gravat numele meu.Am apăsat ușor pe clanță,intrând ușor în cameră.În mijloc era un birou de culoare la fel ca ușa.Un perete era numai din sticlă,de unde era o priveliște minunată.Pe ceilalți pereți mai erau atârnate câteva tablouri.Pe birou era un laptop mic și o fotografie în ramă cu mine și cu Liam.Sincer,arătam bine împreună.Era drăguț aici.Am început să caut prin sertare.Am găsint numai notițe,multe notițe.Se pare că aveam multe articole,dar căzătura pe care am luat-o m-a oprit să le mai fac.Am stat și le-am analizat pe toate și nu am obsevat cum a trecut timpul.

Telefonul meu a început să sune și am observat că e Liam.Cred că este în fața blocului și mă așteaptă.

-Hei!Te aștept afară,mi-a spus imediat ce am răspuns.

-Hei!Acum cobor.

M-am îndreptat spre lift,sperând să nu mă mai oprească nimeni din drum.A fost o greșeală că am sperat asta fiindcă tipul pe care l-am întâlnit azi se apropia de mine.Am intrat in lift și am început să apăs ca disperata pe butonul care ducea la parter,dar fix când să se închidă ușile,el le-a oprit.

-Hei,m-a salutat și a început să mă sărute animalic.

-Ce dracu'?l-am împins.Ai înnebunit?Nici nu te știu și tu faci chestii de genul?

-Acum te prefaci că nu mai știi?

-Ce dracu' să știu?Că ești un nesimțit care vine și mă sărută fără nici un motiv?Plus că mai sunt și căsătorită.

-Stai ce?Nu-ți aduci aminte de mine?Ori ești amnezică?

-Bingo!Stai!!Spune-mi că noi doi nu suntem amanți!

-Te-aș minți dacă aș face asta.

Liftul s-a oprit și am ieșit dezgustată de acolo.Am început să simt ură în inima mea,dar nu pentru el,pentru mine.Parcă cineva îmi șoptea că eu urăsc oamenii care înșeală și eu am ajuns așa.Am început să plâng până am ajuns la Liam în brațe.

-Ce ai pățit?Ce s-a întâmplat?

-Ține-mă în brațe,te rog.Nu-mi vine să cred că am făcut așa ceva.Haide acasă.Simt că mă prăbușesc.

Am intrat în mașină,ștergându-mi lacrimile.Nu mă interesează ce persoană am fost,dar nu o să mai fac o asemenea greșeală.Am încercat să caut un șervețel prin mașină,dar atenția mi-a fost atrasă de Liam care se îndrepta spre bărbatul cu care l-am înșelat.Îi spunea ceva și îl împingea cu degetul în timp ce tipul râdea.Conversația s-a terminat repede.Tot ce am putut auzi erau niște cuvinte foarte tăioase  din partea tipului "Tot pe mine mă iubește!".Am început să plâng din ce în ce mai tare.Stăteam cu mâinile la ochi fiindcă îmi era frică să-l privesc pe Liam.Acesta mi-a îndepărtat ușor mâinile de pe față și le-a strâns cu o mână de a lui în timp ce cu cealaltă îmi ștergea lacrimile.

-Liniștește-te!O să mergem acasă.Acolo o să fie mult mai bine,mi-a șoptit.

-Știi cine e?l-am întrebat.

-El era cel mai bun prieten al tău,Erick,dar din câte văd,cred că nu o să mai fie.

-Nu vreau să-l mai văd.E un nemernic.

-Gata,nu te mai stresa pentru un nimic.Nu-i nimic.Lasă-l.

Nu am mai scos nici un cuvânt până acasă.Simțeam cum mă uram.Simțeam că eram un nimic pentru fapta pe care am făcut-o.Nu vedem motivele pentru care să-l înșel pe Liam.Era un bărbat respectuos,cu o familie foarte bună.De ce aș face asta?

-Am ajuns acasă.Te rog nu mai fii supărată.Nu ai de ce,a încercat să mă calmeze.

Aș vrea să îi pun multe întrebări,dar e un subiect care m-ar deranjat și pe mine și pe el.Mai bine o las moartă.Cum încerc să-mi amintesc atâtea lucruri,o să încerc să uit și prostia asta.Acum o să încerc să mă calmez.

Cobor împreună cu Liam din mașină și mergem,strânși de mână,la ușă.O deschide și mă lasă să intru prima.Deodată aud telefonul sunând.Era Lisa.Din câte am înțeles era cea mai bună prietenă a mea și iubita lui Erick.

-Da?răspund.

-Hei,Becca!Mă gândeam dacă putem să discutăm.

-Hei,Lisa.Scuze,dar nu pot.Sunt foarte obosită.Vino mâine după ce vin de la muncă.O să avem mult timp de vorbit.

-Bine,Becca!O să vin mâine.Pa!

-Pa!

După ce am închis telefonul m-am îndreptat spre baie cu pași mărunți.Am pornit apa să curgă în cada mică.M-am băgat imediat în apa care era calduță.Am închis ochii și m-am gândit la Liam.Oare cum se simte?Cred că se simte foarte groaznic.Nici eu nu mă iert pentru o asemenea greșeală,dar el..

Cu toate sentimentele negative pe care le-am acumulat de când am venit de la serviciu,am reușit să mă ridic din cadă și să pun un prosop pe mine.Am ajuns în cameră unde Liam dormea dus.Am căutat o pereche de pijamale comode cu care să mă îmbrac.După ce le-am îmbrăcat,m-am așezat în pat lângă Liam,care m-a luat în brațe când m-a simțit.Așa am reușit și eu să ador repede..