Intrati in biserica, ne urcam la cor, pentru ca tata, desi toti suntem afoni, adora sa stea printre talentati. Un batran ne da fiecaruia cate o foaie, pe care sunt scrise manual toate cantecele care vor fi cantate la aceasta slujba. In biserica asta din Londra e o intreaga orchestra cu fel de fel de instrumente si voci. Pot spune ca sunt mai multi oameni care canta decat oameni in biserica. Cand slujba incepe, incep sa cant si eu, fara sa realizez cat de tare ma aud. Tata imi da un ghiont, iar de dupa pianul mare, rasare un cap cunoscut. Zayn? Infractor in serie, pianist la biserica? Pufnesc in ras fara sa vreau, iar el se rusineaza, continuand sa cante.
"Revolta anticomunista din Ungaria, condusa de Imre Nagy, in 1956..." din cititul noii carti de istorie, ma intrerupe un ciocanit in geam. Ii vad chipul lui Zayn si deschid cat ai clipi. Este imbracat mai cazual ca la biserica, cand l-am vazut pentru prima data in costum.
-Hei, ma saluta si-mi saruta obrazul.
-Ai cantat frumos ieri la biserica, ce pot sa zic, bravo, ii reprosez eu razand haotic.
-Cand te gandesti ca atunci cand ai deschis tu gura toti s-au speriat sa nu fie cumva sirena unei salvari, glumesc, hai aici, zice si ma strange la pieptul lui, stii, in noaptea de Craciun imi pare rau ca.. nu il las sa termine ca il intrerup vesela.
-Apropo de asta am o surpriza pentru tine.
Intru-n dressing si-mi pun rochia alba primita de la el. Fac o pirueta in fata lui, iar el ramane uimit.
-Ar merge sa o porti la petrecerea de Revelion de peste 3 zile. Vii, nu?
-Probabil voi incerca sa evadez.. dar cum ti se pare?
-E.. draguta, pe tine oricum sta bine totul!
-Haide, Zayn! Nu fiu modest e superba, mersi mult! exclam si ii sarut obrazul.
-Stai.. nu eu ti-am luat rochia.
Raman putin sceptica nestiind daca sa il cred sau nu, asa ca el continua.
-Uite ti-am luat ceva dar nu e la mine acum. Nu am putut iesi in noaptea de Craciun. Am fost detinut de politie pentru ca am incercat sa fur un brad dintr-o pepiniera.
-Pai si.... rochia asta cine mi-a luat-o? Si cel mai rau... cine a primit cadoul tau! Oh nu o sa ma fac al naibii de ras, zic si imi trantesc capul in palme.
-Dar ce mi-ai luat? incepe el sa rada aplecandu-se pe spatele meu.
Stau o clipa iar apoi strig:
-Vine cineva iesi afara! el insa ramane in camera, dar eu strig si mai tare, Pleaca am zis!
Il imping in dulap pentru ca deja era prea tarziu sa plece pe geam. Usa incepe sa se deschida iar eu ma arunc in pat incercand sa ma prefac ca citesc. Intalnesc insa chipul lui Ethan, care avea pe un platou clatite si suc de fructe.
-M-am gandit sa iti pregatesc ceva dragut, sa ma revansez pentru ieri, spune si se aseaza langa mine pe pat.
-Oh, foarte dragut Ethan.. acum ma poti lasa sa citesc la istorie?
-Pai am facut mancare pentru amandoi, ma gandeam ca putem petrece mai mult timp impreuna avand in vedere ca vom locui impreuna.
-Nu imi este atat de foame, mersi oricum. Imi pot lua bucatica mea si o mananc mai tarziu, spun speriata privind catre dulapul in care se intrevedea privirea nervoasa a lui Zayn.
-Daca nu iti este foame, atunci putem face altceva, zice apropiindu-se de buzele mele. Nici nu ajunge sa ma sarute ca ajunge pe podea, lat.
-Zayn! tip eu, privind cum ii da pumni si picioare fetei lui Ethan. Il trag spre mine si ii zic speriata, te rog Zayn lasa-l, nu vreau sa am probleme mai mari.
-A...vrut.. sa...imi...sarute... iubita! spune cu dintii stransi, intre fiecare doua cuvinte dand cate un pumn in fata lui Ethan.
Ethan isi sterge sangele de la nas, iar apoi se ridica si ii da un pumn greu in abdomen lui Zayn. Incerc sa ii despart dar reusesc doar sa primesc un pumn in fata. Nici nu stiu de la cine. Ethan, ia la un moment dat un pahar cu apa de pe noptiera si arunca recipientul de sticla in capul lui Zayn, facand sa tasneasca o gramada de sange. Tip cat de tare pot, iar Ethan iese din camera nervos. Il cuprind in brate pe Zayn, incepand sa plang.
-Te rog, nu plange.. cand plangi tu, sufar mai tare ca din cauza ranilor, spune Zayn stins, stergandu-mi lacrimile.
Alerg in baie si iau o trusa de prim ajutor de sub dulap. Incerc sa o deschid timp de 10 minute, dar ajung sa o sparg. Iau bandajele si ies afara, unde ma arunc in genunchi incercand sa caut rana.
-Era chiar aici... zic uimita. Vazusem rana cat de mare era cat si zgarieturile de pe fata. Nu a mai ramas nimic, doar sange intins pe fata. Zayn unde iti sunt ranile?
-Ce? Aveam in cap multe rani. Nu le gasesti?
-Nu mai e nimic aici.
-Cum? Era chiar... spune pipaindu-si capul..aici... mai am o rana la picior. Isi ridica pantalonul si observ cum rana se vindeca pur si simplu. Ce? Dar... dar cum?
-Vine cineva, du-te acasa te rog, spun printre lacrimi ajutandu-l sa se ridice.
-Ce s-a intamplat aici? striga tata cu Ethan in spate privind nervos la cioburile si sangele de pe podea.
-Tata.. a intrat un barbat in casa si s-a batut cu Ethan.. noi incercam sa mancam niste clatite ca fratii, il mint plangand, asa cum nu am plans vreodata.
-Mincinoaso! Era iubitul tau, asa.. asa a.. incearca Ethan sa spuna, cand lesina dintr-o data.
-Curat eu aici, ai grija de Ethan te rog, spun si inchid usa, reusind sa scap basma curata din nou. Adun toate cioburile si sterg sangele, reusind sa-mi aduc aminte tot ce s-a intamplat, incepand din nou sa plang. Cum a reusit Zayn sa se vindece? Iau un ciob de pe jos si simt dintr-o data o durere ciudata. Ah, perfect, m-am taiat si eu. Iau un servetel pe care il infasor in jurul degetului. Il dau la o parte pentru a-mi privi rana si.... nimic. Ce naiba..acum cateva secunde era o rana. Visez cumva sau ceva? Pentru ca asta e absolut imposibil.
