Doar A Ta Pentru Tot Deauna ♡Zayn Malik♡

3. Am pierdut tot

-Hei, tu micuțo, cu tine vorbesc, fără nici un comentariu, treci aici. cuvintele îi sunt mai mult un ordin.

-Dar, nu ....

-Am spus fără comentari, nici nu apuc să termin fraza, mi-o taie repede, vocea lui acum e cu un ton mai ridicat,

-Vroiam sa spun ca nu... , si iar nu mă lasă să termin, de data asta nu mai vorbeşte, țipă.

-Tu chiar eşti tâmpită, vrei violată? Atunci fie, distracție plăcută.

-Tu eşti un nebun, care nici nu mă lasă să vorbesc, eşti un idiot, te credeam alfel. Îi urlu în față, cum termin de vorbit încheietura mie prinsă şi mă trage aproape de el.

-Cum mai facut? Haide repetă ce ai zis, mârie printre dinți, strâmtoarea lui creşte, dar durerea ce o simnt în suflet nu se compară cu nimic.

-Te rog da-mi drumul mă doare, dar din contră strânge si mai tare, de data asta am impresia că nu îmi mai circulă sângele în zona acea.

-Doar repetă!!! Hade spune-o, urlă.

- Da? Păi foarte bine atunci, eşti un tâmpit si un idiot, la cât de tare strânge pot jura că acolo vor ramane semne. Mă trage si mai aproape de el, corpul meu e la doar 2cm distanță de a lui, îl privesc în ochii el procedând la fel, încep să țip fiecare cuvânt.
-Nu mă laşi să termin ce am de spus si tot tu țipi ca descreieratul, nu am casă, nu am unde să mă duc, am fost trădată si abandonată fără nici un motiv, mă simnt ca un gunoi, simnt lacrimile calde prelunginduse pe fața mea, iar strâmtoarea lui dispare, dar încă îmi tine mâna prinsă în a lui.

-Ooo, doar atât a fost înstare să spună, mă priveşte adânc în ochii, si nu ştiu de ce, dar acum îmi pare rău că am țipat la el.

-Îmi pare rău, nu trebuia să urlu la tine, dar crede-mă sunt aşa disperată, spun plângând, si mie frică.

-O să fie bine, mă cuprinde în brațe şi îmi pun capul pe pieptul lui.

-Nu, nu va fi bine, m-au lăsat aici, credeam ca e o glumă, dar nu este.

-Cine? Iubitul tău? Auzi dar nu eşti din Londra nu?

-Nu, nu sunt, asta trebuia sa fie o vacanță de vis, şti? zic cu un zâmbet trist.

-Accentul te dă de gol!! de unde eşti?

-Din Spania.

-Nu înțeleg, cine te-a lăsat aici?

-Cei mai buni prieteni, eram ca o famile, nici măcar nu cunosc motivul pentru care şi-au dorit să scape de mine. Am încercat să-i sun nu răspund, le-am trimis zeci de mesaje, toate degeaba.

Din Perspectiva lui Zayn

Stau şi o ascult cu câtă dezamăgire vorbeşte. Simnt materialul tricoului cald, acolo unde lacrimile ei curg. Si respirația ei pe pieptul meu si pot spune cu precizie că buzele ei sunt exact în dreptul buzelor tatuate pe pieptul meu, asta mă excită, să ştiu că e singura care se potriveşte perfect cu el. Nu mă aşteptam să o văd iar chinuită de un fraier, eu m-am întors să-mi iau țigările din geaca mea care a rămas la ea. Nu o mai pot lăsa singură aici.

-Haide, vino cu mine. Îşi ridică privirea întrebător.

-Unde?

-La mine acasă. Acolo vei fi în siguranță, de data asta nu există cale de întoarcere, vine cu mine.

Îi deschid portiera si urcă sfioasă, în câteva secunde sunt si eu la volan.
E tăcută, singurul zgomot este provacat de suspinele ei. Frate e aşa scumpă în geaca mea, deşi se îneacă în ea. Telefonul meu rupe liniştea.