Doar A Ta Pentru Tot Deauna ♡Zayn Malik♡

4. Un nou început.

Se spune că, lacrimile sunt cuvinte pe care inima ar vrea să le zică. Nu îmi amintesc să fi plâns vreodată, atât de mult. Pote exact ăsta e motivul, nu am cu-i spune durerea pe care o simnt în suflet, nu am cu cine o împărtăsi. Asta nu e prima încercare pe care o primesc de la viață, am trecut prin multe, diferența e că atunci aveam un umăr pe care plânge, o vorbă dulce, de încurajare. Nu pot spune că Zayn nu mi-a fost alături, dar nu e la fel, nu îl cunosc deloc, atunci cum pot avea încredere în el? A făcut atât de mult pentru mine, o să-i rămân veşnic recunoscătoare. Mie aşa ruşine de el, am fugit fără să-i spun nimic. Şi acum stau închisă în cameră şi plâng, chiar mă comport ca un copil. Am fugit pentru că mie frică de ce simnt când mă ține în brațe, când îmi mângâie părul fiecare atingere de-a lui, îmi face pielea de găină, e electrizantă, şi când îi privesc buzele cărnoase si rozali îmi provoacă o poftă să le ating să le simnt gustul. Doamne ce-mi face băiatul ăsta? Niciodată nu am crezut că am o latură aşa. Dar la cât de fermecător e, nu cred că sunt singura fată care simnte asta în preajma lui. Trebuie să-mi iau gândul de la el, aspectul lui e unul de băiat rău, multimea de tatuaje nu te face să crezi că e un tip serios, limbajul lui vulgar, niciodată nu mi-au placut oameni care vorbesc murdar, casa, maşina toate te duc cu gândul la lucruri ilegale, alfel nu explici cum un băiat de aproximativ 25 de ani sa întrețină toate astea.

Ma ridic din pat, îmi şterg lacrimile cu dosul palmei si ies din cameră. Se aud voci de jos, cum mă fac nevăzută? Mă ascund după perete si arunc o privire, Zayn împreună cu patru băieți povestesc. Lucrul bun e că sunt toți cu spatele spre bucătărie. Cobor uşor, uşor fiecare treaptă cu paşi rapizi, ajung în bucătărie. Mă chinui să iau un pahar, dar dulapul e prea sus şi nu ajung, vai băiatul ăsta vrea să se asigure că doar el poate ajunge. Fac câteva sărituri dar degeabă, iau un scaun şi urc pe el.

-Vă descurcați cumva si voi, nu? Speriată mă întorc şi din greşală îmi scapă paharul din mână, iar atât eu cât şi blondul din fața mea țipăm.

-Ce morți măti faci Niall? Oo vocea asta ragusită. Zayn stă în pragul uşi iar în spatele lui îşi fac apariția încă trei tipi. Se uită cu o sprânceană ridicată când la mine, când la blond, noi ne uităm la el, stă cu mâinile încrucişate la piept si cu piciorul drept bate podeaua repetat.

-Păi. să. vezi...eu...ăăă se bâlbâie blondul.

-Uite Zayn, sar de pe scaun si mă dezechilibrez, dar când să ating podeaua, blondul îmi prinde umeri dândumi echilibru. Ne uităm unul la altul şi râdem.

-Şi tu mănânci, oricând la orice oră? Mă întreabă blondul.

-Oo eu nu, dar cunosc pe cineva, atunci când îi e foame şi nu mănâncă... plânge. Izbugnim amândoi într-un râs isteric.

-Apropo! Niall.

-Ines! Îmi pare bine, spun zâmbind.

-Scuze dar nu rezist, să nu întreb. Dar accentul tău e aşa frumos. Eşti din spania nu?

- Si hermano! Îi raspund bucuroasă.

-Ia uite ce târfă şi-a adus Zayn. Tocmai din spania. spune crețul, iar mie îmi vine să-i sparg capul ăla de oaie.
-Deci să înteleg că e bună curva, dacă din cauza ei ai lipsit....!!!

-Pe cine dracu faci tu curvă mă? Urlu la el, dar el râs în bajocură.

-Curvele le cunoşti de la o poştă, chiar de vor să pară inocente.
Haide lasă-mā şi pe mine să ți-o trag, nu voi fi mai bun decât Zayn, dar îți ofer satisfacție garantată. Simnt cum obraji îmi iau foc, şi-l privesc ca pe cel mai mare duşman.

-O să mori tu!?! Ai noroc cu recunoştința şi respectul care il port lui Zayn, alfel pânā acum aveai capul spart, țip la el. Toți proşti se cred deştepți continui eu. Se apropie de mine nervos, dar îl prinde Zayn şi-l trage înapoi, eu îmi fac loc printre ei, împingândul pe creț.