Doar A Ta Pentru Tot Deauna ♡Zayn Malik♡

16. Niall

Plouă atât de frumos, mereu mi-a plăcut ploaia. Niciodată nu i-am înţeles pe cei care spun că ploaie e melanconică şi că ea îţi adânceşte suferinţa. Pentru mine era o bucurie de copil. Dar acum înţeleg perfect, şi cred că suferinţa şi durerea unui om seamănă foarte bine cu acest fenomen, numit ploaie. Picăturile de ploaie sunt asemănate perfect cu lacrimile noastre, tuneul seamănă cu strigătul de disperare, fulgerul parcă ar fi inima noastră ruptă în mii de bucăţele, iar culoarea cerului e mult mai închisă decât e de obicei, iar asta mă duce cu gândul la sufletul nostru care e dezamăgit şi negru de supărare. Pot spune toate astea pentru că aşa mă simnt.

Această întâmplare îmi aminteşte perfect de seara în care am fost abandonată şi trădată. Diferenţa e că acum e dimineată, iar persoana care ma rănit e băiatul pe care l-am crezut iubitul meu. Am fost aşa proastă că am avut încredere în el. Sunt supărată pe mine în primul rând, că am pus suflet în relaţia asta, care pentru el nu a însemnat nimic, eu nu am însemnat nimic. Cum poate fii un om aşa insensibil, fără inimă? De ce am crezut că în el e ascunsă o comoară mare de bunătate? Că doar la suprafaţă e aşa nesuferit? Am avut credinţa că suferinţa prin care a trecut la făcut să îşi ascundă latura bună, că în spatele aparenţelor are o inimă de aur. Cât de tare m-am putut înşela. Îl urăsc, eu chiar îl urăsc din tot sufletul.

Mă plimb de 2 ore pe străduţele care duc spre casa familiei Malik. Nu îmi pasă nici de oameni care mă privesc ca pe o fantomă. Nu îi judec , să fiu în locul lor aş gândi la fel dacă aş vedea o fată udă din cap până în picioare, cu părul desfăcut în toate direcţile, desculţă şi suspinând. Vorbind singură, doar că eu nu vorbesc singură, mă cert cu cel de sus, pentru că nu e corect ce face cu mine.
Nu ştiu ce mă doare mai tare, faptul că am fost o jucărie pentru el sau că am terminat-o definitiv.

Ajung în apropierea casei şi mă frământ dacă să intru aşa sau să aştept să mă mai liniştesc puţin. În final mă hotărăsc să rămân puţin în parcul de vizavi. Stiu că sunt îngrijoraţi, dar dacă mă mai văd şi în halul ăsta, se vor speria. Va trebui să le dau explicaţi, nu pentru că sunt obligată, dar mă simnt îndatorată să-i lămuresc.

Ajung în parc şi ma opresc în cel mai retras loc, aşezându-mă pe o bancă. Nu pentru că sunt oameni care să mă vadă, la ploaia care sa pornit, sunt singură în acest parc. Dar îmi doresc să fug de mine, de durerea care mi-a cuprins întreg suflet, de inima care e pustie, e atât de singură. Am început să urăsc cuvântul singur. Cât de mult ne dorim sau ne silim să ţinem oameni în jurul nostru, dacă ei nu îşi doresc să rămână, în scurt timp îţi dai seama că ai luptat degeaba. Persoanele care vor să-ţi fie alături, vor rămâne fără ca tu să faci ceva. Rămân pentru că realuzează că alături de tine sunt fericiţi.

Zayn a plecat la fel de repede cum a venit, aş vrea să nu mă doară ce el mi-a făcut, dar aş minţi dacă aş spun asta. Doare şi doare mai tare decât am crezut vreodată. Am fost minţită în ultimul hal, am fost tratată ca o femeie curvă. Ma înşelat zi de zi cu altcineva. Cum putea să mă sărute şi să mă numească iubito, dacă după ce pleca de la mine îşi făcea de cap cu altele? Cred că asta e simplu atunci când nu simnţi nimic pentru persoana de lângă tine, când nu îţi pasă. Nu ştiu de unde mai am lacrimi, dar se pare că ele nu se consumă niciodată, oricât de mult am plânge.

Zayn de ce eşti tu atât de rece, atât de rău? Cum poti fii atât de frumos şi tandru, iar în următoarea clipă faptele tale reprezintă numai răutate? Nu am întâlnit în viaţa mea o persoană mai bipolară ca tine. Cum te poţi transpune de la o stare la alta în câteva secunde? Tot ce îmi doresc este să te uit, să şterg tot ce am avut cu tine, ca şi cum nici nu ai făcut parte viaţa mea. Vreau să cred că zicala Prima dragoste nu se uită niciodată. Nu e valabilă in cazul meu. Asta ar însemna să trăiesc din amintiri. O Malik fii sigur că te voi uita, deja te urăsc, asta mă ajută să te dau dracu mai repede.