DANGEROUS

Capitolul 1

Dangerous.
Capitolul 1.

Il las in pat si ies afara, nu inainte de a mai privi odata barbatul din pat, cu care mi-am petrecut noaptea.
Ma aransez putin, ca nu cumva sa fiu sifonata, si intru in casa, acolo intalnindu-ma cu Mike care statea bine mersi pe canapeaua din living.
Imi pun geaca in cuier si ma descalt de pantofii astia, care m-au deranjat nespus de mult.

Eu: Ce vrei?
Mike: Am de discutat cu tine! Ai o firma de intretinut si tu ti-o tragi cu nu stiu ce oameni? -nervos-
Eu: In primul rand linisteste-te! -asezandu-ma pe canapea- si in al doilea rand, tu nu tipi la mine, si nu imi ceri explicatii! -amenintandu-l-
Mike:Avem o problema..
Eu: La mine in viata nu exista 'probleme' -facandu-i cu ochiul-
Mike: Sky, poti lua si tu vreodata ceva in serios?
Eu: Asa e, sunt nepoliticoasa! Vrei sa te servesc cu ceva?
Mike: Fratele meu, este obligat de tata sa vina aici in California, si sa lucreze in firma unde lucrez si eu.
Eu: Perfect! E angajat.
Mike: Nu chiar asa repede, scumpo. Tu nu il cunosti pe fratele meu. E afemeiat.
Eu: Il dresez eu -nepasatoare-
Mike: Nu e chiar asa! O sa-ti puna capac daca vine aici!
Eu: Uite, Mike -ridicandu-ma si si ridicandu-i barbia cu degetul- nici-un baietaş rasfatat, nu o sa-mi puna mie capac! Nu exista barbatul care sa faca asta. Nu ma asculta, bum! E mort! Inteles?

Ma ridic usor pe varfuri ca sa pot sa-i ating usor buzele si muscandu-le incet.

Eu: Mai doresti altceva? -retragandu-ma-
Mike: Nu! Intr-o ora sa fii la firma sa-ti cunosti noul angajat. -iesind-

Stiu ca nu-mi rezista. Nimeni nu o poate face, nici macar un baiat de bani gata, rasfatat de catre taticul lui.
Ei nu stiu ca daca as vrea, as detine mult mai mult fata de ce detin acum, dar nu ma complic.
Intru in camera mea si ma duc direct la dulap. Daca tot trebuie sa ma intalnesc cu un baietas, macar sa arat bine. Nu ca nu as arata bine si in pijamale dar totusi.
Imi aleg o fusta nu prea scurta dar nici prea lunga, perfecta ca sa-mi iasa formele in evidenta. Asortez fustita cu un tricou din matase, nici acesta nu prea decoltat. Imi las parul buclat pe spate si aplic putin machiaj. Imi iau in picioare niste pantofi cu un toc destul de inalt. Nu ies din camera pana nu imi iau geanta si iphone-ul.
*
Ma urc in masina si observ ca e ceasul 10:45, iar la 11 ma intalnesc cu celalalt membru al familiei Green. Bag cheile in contact si imediat ajung sa merg cu 90 km/h.
Ajunsa in fata cladiri, incui masina si intru. Sunt intampinata de angajatii care ma saluta politicos. Iau liftul pana la etajul 5, unde se afla biroul meu.
Intru in birou si, exact cum ma asteptam, fratele lui Mike ma astepta pe scaunul meu.

Eu: Domnule Green, ce onoare. -dand mana cu el-
Green: Stii, pentru o sefa, nu esti prea punctuala.
Eu: Oh, dar scuza-ma, am treburile mele. -dandu-mi parul pe spate-
Green: Dar desigur! O camera de hotel si un barbat..-facandu-mi cu ochiul-
Eu: Fiecare cu problemele lui, Green.

Se da de pe scaunul meu, punandu-ma in locul lui. Scot din sertar dosarul pe care scrie Green si il deschid.

Eu: Deci..Dylan -citind- nu esti chiar asa de inteligent, dupa studiile tale.
Dylan: Domnisoara Mendes..
Eu: Sky. -intrerupandu-l-
Dylan: Nu cred ca dumneavoastra aveti studii. Inteleg ca detineti aceasta cladire imensa, dar desigur ati castigat-o dupa o partida serioasa de amor!
Eu: Dylan, nu cred ca e treaba ta, cum de detin eu aceasta cladire, important e ca, de acum sunt sefa ta si trebuie sa faci ce spun.
Dylan: Am inteles! Am voie sa plec sau incercam canapeaua?
Eu: Pleaca. -calma- doar pleaca..
Dylan: -ridicandu-se- desigur, e prea devreme, si pe o canapea nu e tocmai comfortabil. Sa-mi spui cand vrei sa inchiriez o camera la hotel. -plecand-

Tipul asta, a venit aici doar de cateva minute si deja a inceput sa-mi faca mii de nervi. Trebuie sa-l pun cumva la punct, si daca nu vrea de placere, folosesc metodele mele.
Ies din birou si imi dau seama ca nu i-am spus unde e biroul lui, dar, sincer nici eu nu stiu. Ma indrept spre biroul secretarei mele, Dianne. Intru fara sa bat la usa, si o observ la birou, lucrand.

Dianne: Cam iritata, s-a intamplat ceva?
Eu: Spune-mi unde este biroul lui Dylan, Dylan Green.
Dianne: -uitandu-se pe o hartie- exact langa al tau.
Eu: Stai, stai! Biroul acela nu era al Elianei?
Dianne: Comello a demisionat azi dimineata.
Eu: Serios? De ce?
Dianne: A zis 'motive personale'. -dandu-si ochii peste cap-
Eu: Vorbesc eu cu ea. Deci, nu poti sa schimbi pozitia biroului lui?
Dianne: Doar daca vreti sa-l duceti in capatul holului, langa cantina.
Eu: Nu, desigur. Lasa-l acolo. -iesind-

Nu pot sa cred ca, pustiul asta, va sta chiar langa mine. Am norocul ca, nu prea dau pe aici. Il observ stand pe scaunele din hol, cu ochii in telefon. Ma indrept spre el, iar el vazandu-ma se ridica.

Eu: Tu! Vin-o sa-ti arat unde va fi biroul tau.
Dylan: Si eu care credeam ca vrei sa incercam canapeaua. -urmandu-ma-

Nu il bag in seama si intram in biroul lui, de unde se vede perfect de bine in biroul meu.

Dylan: Nu stiam ca vrei sa ma ai mai aproape de tine.
Eu: Nici gand. Acesta este singurul birou liber. Ai grija. -vrand sa plec-
Dylan: Si eu ce trebuie sa fac aici?
Eu: -oftand- o sa o trimit pe secretara mea sa-ti explice tot.
Dylan: Desigur, pentru ca tu nu sti.
Eu: Poate ca eu stiu altceva -facandu-i cu ochiul-
Dylan: Pai si ce-ai zice daca luam o camera la hotel? -apropiindu-se de mine-
Eu: Toate la timpul lor. -plecand-

Imi simt telefonul in buzunar cum vibreaza , anuntandu-ma ca cineva ma suna. Observ ca acel cineva e Mike si ii raspund.

Eu: Ce e?
Mike: Si cum te-ai descurcat cu fratele meu?
Eu: E doar un copil, il am sub control.
Sau nu..
Mike: Poate dau pe la tine mai tarziu.
Eu: Nu mai de o noapte 'fierbinte' nu am chef acum. Sunt obosita.
Mike: Sa ma suni cand ai nevoie de mine. -inchizand-

Intru in biroul meu, lundu-mi geanta. Telefonul vibreaza iar, sunandu-ma Dianne.
Dia: Imi imprumuti masina ta? Trebuie sa ajung urgent la firma lui Dominic.
Eu: Okay. Iti las cheile in biroul meu. -inchizand-

Las cheile pe masa si ies. Deci trebuie sa merg pe jos pana acasa. Ies din cladirea asta imensa si pornesc pe trotuar spre casa. Observ o masina neagra, cu geamurile fumurii, care opreste langa mine. Cel care conduce lasa geamul in jos si vad ca soferul este chiar Dylan.

Dylan: Mergi acasa?

Fara sa stau la discutii, ocolesc masina si ma urc pe scaunul din fata. Sincer, chiar nu aveam chef sa merg pe jos atat. Imi pun centura si ma relaxez, Dylan pornind imediat in viteza. Ii explic unde stau si tot drumul am stat tacuti, lucru ce ma omoara.
Vad pe geam ca am ajuns in fata casei mele si Dylan opreste masina. Imi dau centura jos si deschid usa sa ies.

Eu: In schimb ca mai adus, eu te pot servii cu o cafea.
Nu imi zice nimic si doar iese din masina, incuind in urma lui. Merg in fata pe alee si el in urma mea, si pot simti cum privirea lui imi umareste posteriorul. Descui usa, asteptand sa intre si dupa o inchid.

Dylan: Si stai singura? -asezandu-se pe canapea-
Eu: Da. -aducand doua cafele-
Dylan: Cateodata as vrea sa stau si eu singur, dar nu pot de Mike.

Imi dau sacoul jos, pentru ca imi era foarte cald, ramanand intr-un maieu prin care mi se putea vedea sutienul.

Dylan: In fata mea? -ridicand o spranceana-
Eu: Ai ceva in potrivita?
Dylan: Chiar deloc.

Incerc sa dau masa cu cafele in lateral, facandu-mi loc spre el.

Eu: http://weheartit.com/entry/222906118 stii..aici chiar putem incerca canapeaua.

Il musc de gat, lasandu-i semn si dupa imi mut gura spre buzele lui, sarutandu-l. Ma retrag putin dandu-mi maieul jos, si ramanand in sutien. Fac la fel si cu fusta, aruncand-o pe undeva prin incapere.

Dylan: Nu ti se pare cam incomoda canapeaua asta?
Eu: Hai sus -printre saruturi-
Ma dau jos din poala lui si urc scarile cu el pe urmele mele. Acum chiar ca imi admina posteriorul pentru ca eram doar in chiloti.

Ajunsi in camera mea, incui usa, el dandu-si jacheta jos. Se asaza pe marginea patului si ma asteapta.

Eu: http://45.media.tumblr.com/e35f8abd7f43daa2c376237be088fc34/tumblr_mrzqxyCPUU1rbh8ypo1_500.gif