Jurnalul adolecentilor...

Capitolul 1

Privesc prin geam...
Un soare palid, care abia mai străluceşte, şi totuşi un cer senin, o pădure verde, o privelişte minunată.

Mi-aduc aminte. Vag, ochi, atitudine şi sentimente.
Le privesc iar şi iar, şi ajung într-un labirint. Dacă privesc în spate - e trecutul, iar în faţă am un viitor incert: sentimente sau libertate...

Am ajuns un suflet gol, ştiu ce caut, dar nu găsesc, poate mă blochez singură...

Aud sunetul apei din havuz, văd pizza şi ochii care mă privesc, şi îmi las sufletul să zboare.

Las zîmbete, puţine întrebări, puţine detalii, şi ascund un univers enorm: plin de regrete, dezamăgiri, speranţe vagi.

Afişez ochi sinceri, mda, sinceri, dar care greu te lasă să le descoperi taina.

Ascult liniştea, şi propriul suflet, ştiu ce vrea, dar...

Tac pentru o clipă şi aud tot ce e înafara gîndurilor mele: cînta păsări, soarele încălzeşte mai puternic, totul devine mai luminos.

Şi uit, las baltă totul, prea obosită pentru decizii.
Îmi las încet pleoapele să alunece, şi închid ochii, ca să îmi las sufletul să tacă şi fug.

Fug pe noi meleaguri, visez la altceva...

"Vreau să fiu fericită, să zîmbesc, şi voi fi! Voi fi pentru că merit, pentru că vreau, pentru că mă voi strădui să fiu fericită..."