Stăteam pitulită pe o pătură printre firele de iarbă, ascultînd cântul greierilor şi admirând cerul plin de stele.
O noapte frumoasă, cu lună plină. Deşi îmi era cam răcoare, îmi plăcea, îmi plăcea sa privesc cerul şi să simt uşor cum mă ia somnul.
Închid ochii şi ca de obicei îmi aduc aminte de cele întîmplate de peste zi. Şi iarăşi soarta îmi aducea o întorsătură bruscă şi neaşteptată.
După un timp în care am mascat sentimentele în minciuni am realizat că de fapt nu am făcut decît să le ascundem într-un mod laş. Aceeaşi inimă, aceeaşi persoană doar ca circumstanţe diferite...
Parcă nu mai era nimic, ca să vie o clipă şi totul să pornească de la început...
Şi căpătasem iar o nouă fericire, în ochii mei ardea mai mult ca niciodată Speranţa...
Şi ştiam că conform conştiinţei nu aveam voie, trebuia să mă opresc, dar nu mai ţineam cont de asta, nu-mi mai păsa...
Şi acum sunt iar un suflet care poartă speranţa în ochii, care nu aşteaptă decît ca viaţa să aducă şi pe drumul meu Fericirea...
Închideam ochii lăsând imaginaţia să teatralizeze noi scene ale dorinţelor mele...
De ce aveam impresia că zbor, mă schimbasem atît de mult imediat ce mi se aprinse o speranță în suflet, şi numai eu ştiam la ce mă mai gîndesc...
Deodată liniştea nopții tîrziu fu întreruptă de un foşnet uşor care se tot aptopia... Şi cu pleoapele abia deschise desluşeam acea siluetă, acel glas dulce: "haid' scumpa mea că e tîrziu deja!"
-Da mami, vin imediat... "
CITEȘTI
Jurnalul adolecentilor...
ДуховныеFiecare adolescent trăieşte dezamagiri, iubiri, zîmbete... Zilnic, citeşte cîte ceva din jurnalul unei adolescente, despre trăiri prin care a trecut fiecare!
