Jurnalul adolecentilor...

Capitolul 3

Rugul... Arde... Și privesc cum flacăra puternică se înalță spre cer, dînd naștere mulțimelor de scîntei, care la scurt timp dispar, însa creind un joc minunat. Privesc în adîncul flacărei, și îmi simt inima.

Dor... Iar dor... Și iar durere... Apoi mi se umplu ochii de lacrimi, care vor să curețe durerea...

Sunt deja trei luni de cînd nu l-am mai vazut, de cînd nu l-am strîns in brațe și de cînd nu i-am mai auzit pașii, glasul prin casa. A plecat ca să muncească pentru noi, și eram fercită înainte să fie Paștele, credeam că o sa vină, și îl așteptam cu atîta nerabdare, fiind că nu îmi ajungea căldura sufletului lui...

Și acum? Aflasem că urma să petrec toată vara fără el, o lovitură. .. Era pentru prima oară când plecase pentru atita timp.
Scintei: Dorinta de a fi fericita si dorul fata de el...

Eram neputincioasa, si ma gindeam oare cum o sa ma descurc fara el? Cum o sa ii arat fisa cu rezultatele mele obtinute pe intreg parcursul anului, cum o sa ma scol in fiecare zi, numarind cite zile au ramas pina o sa revina? Simteam... imi aluneca o lacrima pe obraz...

Abia intelegeam bietii copii care treceau prin asta de la o virsta si mai frageda, deci inca eram norocoasa, o aveam macar pe mama.

Priveam cerul, intunecat, dar plin de stele, in care se risipeau miile de scintei si ii multumeam Domnului pentru atit cit am...

Ma suparam de atitea ori cind ma certa, or cind nu-mi permitea sa fac vreo ceva, acum insa as da totul ca sa il pot cuprinde macar...