Capitolul 7.

128 8 1
                                    

-Este matusa ei!am exclamat,socata.M-am intors in spre Natalia,care ma privea speriata.

-Asta explica FOARTE multe LUCRURI!spuse ea,cu subinteles.

-Ce vrei sa spui?am intrebat-o,iar ea ofta.

-Brigit e cum sa spun...foarte...foarte apreciata de doamna directoare.Mereu are parte de tratament special.Am stiut eu ca ceva e suspect aici,dar asta!Tu te gandesti ce inseamna asta?ma intreba ea,tremurand toata de spaima.

-Nu prea stiu...am murmurat,facand-o sa ofteze.

-Nu putem sa-i facem nimic scorpiei!Atata timp cat e sub aripa matusii ei.Imi explica Natalia.Am format un "o" din buze,ca sa-i arat ca am inteles.

-Da,dar ea nu stie ca directoarea e matusa ei!am spus,rapid.

-Dar asta nu conteaza!Directoarea o va apara cu orice pret!sari blonda,o vena pulsandu-i pe frunte.Pentru o fata timida era destul de enervanta.

-Si ce putem face?am intrebat-o,iar aceasta ofta din nou.

-N-nu stiu.Spuse si se aseza posomorata pe canapea,cazand in niste ganduri profunde.Era o sansa unica...sopti ea...

-Ce vrei sa spui cu asta?am intrebat-o,confuza.Priviriile ni s-au intersectat si i-am putut simti pentru o secunda durerea si teama.

-Eu...eu...eu mereu am fost batjocorita de ea.Inca din prima mea zi in acest liceu nu mi-am putut face niciun prieten din cauza glumelor ei proaste pe seama mea.Mereu mi-am dorit sa ma razbun si s-o fac sa simta si ea ce simt eu!Sa vada cata durere imi poate provoca,iar apoi ai aparut tu...m-ai ajutat cand nimeni nu a facut-o si am vazut in tine un potential pentru o adevarata prietena.Nu vreau ca si tie sa ti se intample ce mi s-a intamplat si mie,intelegi?Nu vreau sa ajungi de rasul curcilor din cauza lui Bridgit!incepu sa planga,iar eu am imbratisat-o,mai ceva sa-mi dea lacrimiile.

-Gata,gata!Nu mai plange!Vom ramane mereu unite si ne vom lua apararea mereu!am imbarbatat-o eu.

-Imi pare rau!Imi pare asa de rau...sughita ea.

-E in regula,gata!i-am spus.

Inaintam in spre clasa in care aveam a doua mea ora din ziua de azi,adica istoria.Niciodata nu mi-a placut istoria,desii o invatam cu bunica acasa.da,ati auzit bine!Inainte sa vina tata si sa ma ia in New Jersey,am invatat acasa...bunica mea a fost profesoara de chimie,fizica si matematica timp de 20 de ani,iar restul materiilor le invatam din carti sau din cand in cand mai veneau vecinele si-mi dadeau caietele copiilor lor.

-Hey tu!ma striga o voce,alungandu-mi ganduriile.M-am intors in spre...

-Tu...am murmurat,iar un fior ma trecu pe sina spinarii.Imi zambi fermecator.Era Antonio,cel mai bun prieten al lui Adrian.

-Buna,frumoaso!Ce faci?ma intreba si imi facu cu ochiul.Am schitat un zambet si am incercat sa-i raspund,dar aveam vocea ragusita asa ca am ales sa tac.Ezita un moment sa spuna ceva,apoi chicoti.

-Ei bine,ti-a mancat pisica limba?insista el.Nu i-am raspuns nici de data asta.Se pare ca da!Ce ai ora asta?continua.

-Is-istori-rie.Un cuvant asa de simplu,iar eu l-am facut sa sune atat de complicat si penibil.

-Perfect si eu am tot istorie!Vrei sa mergem impreuna?ma intreba baiatul.

-De f-fapt as...

-Perfect,atunci sa mergem!ma intrerupse si ma prinse de mana,tragandu-ma intr-o directie total diferita de cea in care ma indreptasem eu mai devreme.Cand am iesit din cladire m-am oprit brusc,facandu-l sa se intoarca in spre mine.

-Unde mergem?l-am intrebat,incercand sa par calma.Imi zambi viclean.

-Ce imi dai daca iti spun,iubito?Inima incepu sa-mi bata tare si nu pentru ca imi placea de el,ci pentru ca imi era foarte frica.

-Eu...euu...eu trebuie sa plec!am spus si m-am intors,dar mana lui ma prinse de umar si ma smuci inapoi.

-Oh,dar tu nu pleci nicaieri!ma avertiza,crescandu-mi si mai mult teama.Ce vroia sa-mi faca?Nu stiam cum sa reactionez!Oare trebuia sa fug sau s-o iau la fuga?Sau sa tip si apoi sa fug?Mai bine foloseam manevrele pe care le-am invatat de la bunica pentru astfel de cazuri.Pumn in nas,palma peste obraz sau lovitura in zona sensibila.

-Si cine ma opreste?l-am intrebat,incercand sa par dura,desii in realitate muream de frica.

-Eu!imi raspunse o voce pitigaiata.M-am intors in spre Bridgit,ce ma privea urat.

-Ce vrei de la mine?m-am adresat ei.

-Lasa figurile astea de mironosita!se rasti ea.Nu ma intereseaza de tine,dar te avertizez doar atat ca daca te mai vad prin preajma iubitului meu te sparg!

-Adrian?am pufnit.Tu glumesti putin?Ai chef de glume,cred eu!

-Aaa,scuza-ma,ce?Iubitul meu nu e prea aratos pentru tine?se matai ea.I-am zambit inocent.

-Nu,Adrian arata foarte tare,dar tu esti prea geloasa ca sa ma acuzi ca ti l-as fura sau ma rog ceva in genul asta.Ce?Ti-e frica ca te va parasi pentru prima parasuta de pe strada?am intrebat-o,pe un ton de diva,dar apoi am regretat amarnic.Bridgit incepu sa rada,iar Antonio sa aplaude.

-Tocmai te-ai insultat singura,draga!Si uite asa am facut eu rost de o noua gluma de care sa ne batem joc!In treaducere tu esti gluma,Alex!spuse blonda si isi dadu parul pe spate.Am privit socata catre micuta camera neagra si lucioasa din bratele baiatului.

-Ai filmat tot?l-am intrebat.

-Pana la ultima replica.Imi raspunse el si o inchise.M-am intors in spre Brigit ca ma privea victorios.

-Nu se termina aici!am spus si i-am intors spatele.

Lumea prin ochii unei feteWhere stories live. Discover now