Cercul Secret (Ritualul)

Capitolul 1

La Cape Cod n-ar fi trebuit sa fie o asa canicula si umezeala . Cassie citise in ghid: totul ar fi trebuit sa fie perfect aici, ca in regatul Camelot.

Asta cu exceptia iederii otravitoare , a capuselor, a paduchilor de plante, a molustelor veninoase si a curentilor submarini din apele aparent linistite, dupa cum adaugasera intr-o doara autorii ghidului.

Cartea te mai prevenea si impotriva drunetiilor pe ingustele peninsule, fiindca se putea sa te prinda fluxul si sa te izoleze acolo. Si totusi, in clipa aceea, Cassie ar fi dat orice sa fi ramas izolata pe cine stie ce peninsula care inainta mult in Oceanul Atlantic- atata timp cat Portia Bainbridge se afla de cealalta parte.

Cassie nu se mai simtise niciodata in halul asta.

__ ... si celalalt frate al meu, cel din echipa pentru dezbateri de la MIT* , care a fost acum doi ani la Olimpiada Mondiala de Dezbateri din Scotia... , zicea  Portia.

Cassie simti cum i se incetoseaza privirea,alunecand din nou in deprimanta ei transa. Ambii frati ai Portiei erau studenti la MIT si infricositor de plini de impliniri, nu doar in privinta indeletnicirilor intelectuale,ci si in sport. Portia insasi era infricosator de plina de impliniri, chiar daca de-abia intra in clasa a unsprezecea, aidoma lui Cassie. Si, din moment ce subiectul favorit al Portiei era Portia , isi petrecuse cea  mai mare parte a ultimei luni povestindu-i totul lui Cassie.

__ ...  si pe urma, dupa ce am iesit a cincea la pledoariile improvizate, la Olimpiada Nationala de Retorica, anul trecut, iubitul meu mi-a zis : ,, Pai, sigur o sa fii cea mai buna din tara..."

Inca o saptamana, isi zise Cassie . Inca o saptamana si-o sa pot sa merg acasa.Simplul gand o umplea de un dor atat de intens, incat ii dadeau lacrimile. Acasa, unde-i erau prietenii. Unde nu se simtea straina, nici neimplinita,nici plictisitoare,nici proasta doar   pentru ca nu stia ce-s alea scoici Saint Jacques. Unde putea sa rada de toate astea: de minunata ei vacanta pentrecuta pe litoralul estic.

__ ... asa ca tata mi-a zis : ,, dar ce-ar fi sa ti-o cumpar?"

Insa eu am spus : ,, Nu ... ma rog,poate.."

Cassie fixa cu privirea largul oceanului.

Nu ca n-ar fi fost frumos la Cape.micile casute cu sindrila din lemn de cedru,cu gardurile albe din uluci,acoperite de trandafiri, cu balansoaredin rachita pe verende si muscatele atarnand de grinzi erau frumoase ca-n cartile postale ilustrate. Si pajistele si turlele inalte ale bisericilor si cladirile de moda veche ale scolilor,toate acestea o faceau pe Cassie sa se simta ca si cum ar fi ajuns intr-o alta epoca.

Numai ca in fiecare zi avea de-a face cu Portia. Si, chiar daca in fiecare seara se gandea la acte-o remarca devastator de spirituala pe care sa i-o serveasca ,niciodata nu izbutea sa rostesca vreuna. iar sentimentul de neapartenenta era mult mai rau decat orice i-ar fi putut face Portia. Senzatia de a fi straina acolo, izolata pe un tarm nepotrivit ,complet scoasa din elementul ei. micul duplex de acasa, din Californie ,incepuse sa-i para lui Cassie raiul pe Pamant.

Inca o saptamana, isi repeta in gand. trebuie s-o mai suporti doar o saptamana.

Si, pe urma mai era si mama,atat de palida in ultima vreme si atat de tacuta... O strabatu un val de neliniste, dar si-l alunga repede. Mama n-are nimic, isi zise cu inversunare. Probabil ca doar se simte nefericita aici, exact la fel ca mine, chiar daca e in statul ei natal. Probabil ca si ea numara zilele pana cand vom putea sa plecam acasa, la fel ca tine.

Sigur ca asta era si tocmai de-asta parea mama ei atat de nefericita arunci cand Cassie ii spunea ca-i e dor de casa.Mama se simtea vinovata pentru c-o adusese aici, pentru ca-i prezentase sederea ca pe o vacanta paradisiaca. Totul avea sa revina pentru amandoua la normal dupa ce se vor intoarce acasa.