Când totul se schimbă

Prolog

- Mama, tu cum l-ai cunoscut pe tata?

- Eh, eram prieteni și la un moment dat am realizat că voiam mai mult de-atât.

- Și v-a luat mult să vă daţi seama?

- Poate. Depinde.

Nici nu știu de ce întrebam asta. Era a zecea oară când auzeam aceleași răspunsuri. Dar astăzi mai voiam să știu ceva.

- Cum te-ai fi simţit dacă tata ţi-ar fi spus că nu vrea să fiţi decât prieteni?

- Tatăl tău a făcut primul pas, a spus ea, de parcă asta s-ar fi subînţeles.

Deci doar eu sunt ciudata care spune tot ce simte.

Și oricum mama nu va ști niciodată cum m-am simţit când Lucas a zis nu.

bună bună. cum mai sunteţi? uitaţi că eu n-am astâmpăr și mai încep o carte. și da știu că e a cincea, dar idee asta mă bântuie de ceva vreme. mai am o idee, descoperită întâmplător pe tumblr, dar asta e altă poveste, la aia o să am nevoie e multă imaginaţie. deși pot să zic de acum că îmi place.

bun, i need you now. ce părere aveţi? bună, rea, scrieţi-o mai jos, în comentarii. ţin să precizez că nu știu cât de originală e ideea. eu una nu am mai văzut-o nicăieri.

mersi că sunteţi mereu alături de mine. mersi pentru tot. sunteţi grozavi și vă iubesc.