Lunetistul

Prolog

     Fumul se ridica ușor din țigara aruncată pe jos. Cu o mișcare mecanică omul în costum călcă țigarea, se întoarse și intră înapoi în restaurant. Se așeză la masa de lângă geam și începu să citească ziarul. Din micul meu separeu din colț, îmi priveam urmatoarea țintă și eram uimit cum aspectul exterior putea să mascheze putreziciunea interioară. Colton Blake, un avocat cu o reputație impecabilă, ce și-a obținut faima prin rezolvarea câtorva cazuri aparent imposibile, este privit cu respect de colegii săi de breaslă, dar nimeni nu știe cum și-a obținut cu adevărat succesul. Mita, șantajul și comploturile i-au ascuns capacitățile mediocre și l-au ajutat să se propulseze din punct de vedere profesional.

     La prima vedere, Blake pare un om respectabil și cinstit, dar nu este decât ambalajul frumos în care a ales să își împacheteze sufletul murdar și caracterul deteriorat. Cu costumul de firmă, ceasul produs cu o finețe celebră și pantofii din piele, nu ai crede că este mai mult decât un simplu om de succes, însă mâinile sale sunt pătate de sângele tuturor oamenilor ce au trebuit să sufere de pe urma succesului său. Zeci de persoane nevinovate fiind aruncate în închisoare, chiar ucise în câteva cazuri, nu l-au împiedicat să continue această serie de comploturi murdare. Din acest motiv Colton Blake trebuie să moară.

     Mă ridic ușor de pe scaun, plătesc comanda și pornesc încet spre viitoarea destinație a domnului Blake, biroul său de avocatură. În mai puțin de zece minute Colton va trebui să se întoarcă la serviciu pentru că i se va termina pauza, dar, din păcate pentru el, pauza lui se va prelungi pe termen ,,nedeterminat".

     Îi urmaresc fiecare mișcare a domnului Blake de două săptămâni deja și am ajuns la concluzia că trebuie să închei această misiune, aveam toate informațiile necesare.

     Ajung în fața biroului de avocatură și trec strada îndreptându-mă spre clădirea de vizavi. O simplă librărie ce se întâmplă să îmi dea o viziune perfectă asupra cadrului necesar. După ce intru, mă duc, ocolind lumea din librărie, spre acoperișul clădirii. Mă opresc o secunda în fața ușii ce duce spre acoperiș și mă uit în jur pentru a fi sigur că nu am fost văzut de nimeni. Când vad că nimeni nu mi-a acordat importantă, mă strecor pe ușă fără a scoate un zgomot și mă îndrept cu pași mari spre destinație. Scările de fier scoteau un sunet ce devenise deja comun, iar treptele rupte nu mai erau o surpriză, chiar dacă lumina era foarte slabă. Ușa ce dădea pe acoperiș era întredeschisă și un mic curent, ce venea prin crăpătură, îmi mișcă părul rebel. Îl aranjez la loc și intru, înaintând liniștit spre marginea clădirii unde aveam pregătite toate materialele necesare.

     Vechea mea pușcă XM110 SASS mă aștepta liniștită pe micul său suport, luneta argintie odihnindu-se deasupra acesteia. Țeava lungă și lustruită, ce stătea îndreptată spre cer, părea să fie nerăbdătoare să lanseze un glonț, iar amortizorul din capătul acesteia fiind singurul care părea să doarmă în timp ce toți ceilalți erau gata de joacă.

     Mă uit la ceas și văd că mai am două minute pentru a mă pregăti. Îmi pun mănușile de piele și mă așez pe burtă lângă vechea mea prietenă. Pun mâna pe trăgaci și simt un mic fior de plăcere în momentul în care degetul meu atinge mica bucățică de fier. Mai arunc o privire la ceas așteptând ca Blake să ajungă în locul potrivit.

     Un sentiment de neliniște mă cuprinsese când văzusem că Blake nu mai apărea, însă toată neliniștea fu ștearsă în momentul în care, alergând, Blake se îndrepta spre biroul de avocatură. Încetini când ajunse în fața scărilor și se opri o clipa să își tragă răsuflarea, clipă care i-a fost fatală. În secunda în care el s-a oprit, glonțul a zburat din pușca mea îndreptându-se vertiginos spre corpul sau. Un moment mai târziu corpul său zăcea pe scarile din fața biroului de avocatură.