Lunetistul

Capitolul 3

     Priveliștea îmi plăcea mai mult decât aș fi vrut. Mica mâncărime din piept, ce îmi era necunoscută, îmi cam dădea judecata peste cap. Fără să îmi dau seama nu i-am mai dat drumul mâini Ninei, iar Ray, conștient de apropierea prelungită, mă apucă de geacă și mă trase brusc după el în apartament. Mă târî până în sufragerie și mă puse pe canapea. Mare greșeală din partea lui, mâine prevăd un antrenament foarte devreme în dimineață și câteva teste destul de dureroase. Prietenul meu sau nu, nimeni nu mă târăște după el ca pe un câine.

     — Meciul e pe cale să înceapă! Nina, te duci să aduci gustările din bucătărie, te rog?

     I se adresa surori sale, dar nu își luă ochii de pe mine în tot acest timp. Ceva clar nu era în regulă cu Ray. Nu l-am văzut niciodată așa de alert, parcă aștepta să explodeze o bombă pe lângă el.

     — Și cum ar trebui să car singură patru boluri? Nu sunt ospătar de meserie și nici nu am un talent ascuns de a căra zeci de boluri o dată.

     Sarcasmul obraznic era ceva total neașteptat, se pare că pisicuță are și gheare. Replica amuzantă a fost acompaniată și de o expresie pe măsură. Cu mâinile la piept, o postură lejeră și buzule ușor țuguiate, poza per ansamblu mă amuză teribil. Pe lângă faptul că l-a făcut pe Ray să tacă din gură, a făcut totul să pară ceva extrem de ușor. Să îl faci pe prietenul meu să rămână fără cuvinte este ceva destul de greu de realizat, chiar și pentru mine. Pălăria jos în fața Ninei.

     Ray se uită urât la sora sa și apoi își întoarse privirea spre mine. O singură dată am mai văzut ochii lui Ray să arate atâta furie si neliniște, când Nina a ajuns în spital pentru operația de apendicită. Pare un motiv stupid, dar când sora ta este în spital pe un alt continent, totul este mult mai stresant. A atins apogeul când a auzit că un doctor i-a administrat un medicament greșit și era pe punctul de a pleca în Anglia doar pentru a-l bate pe acel doctor.

     — Vorbim ceva mai târziu, îmi șopti înainte să plece după sora lui în bucătărie.

     Mi-am ridicat mâinile în semn de predare și mi-am arăta zâmbetul ce știam că o să-l pună și mai mult pe jar. Oare ce o fi cu el?

     Când Ray părăsi sufrageria, pornisem televizorul și mutasem pe canalul pe care se difuza meciul. Mi-am sprijinit picioarele de măsuța de cafenea și mă făcusem mai comod.

     Am urmărit liniștit meciul până când sunetul unei uși trântite se auzi din spatele meu. Trei tipi sparseră ușa. Mi-am luat o secundă și i-am studiat rapid. Toți trei erau înalți, bine făcuți și fiecare dintre ei avea câte un pumnal în mână. Toate simțurile mi se activaseră rapid și fără să mai aștept o secundă, m-am năpustit asupra lor. Am reușit să lovesc doar doi dintre ei, cel de-al treilea avuse timp să se ferească. Din nefericire pentru el, eu nu las doar o lovitură pentru fiecare. Piciorul meu făcu contact cu tibia lui, iar el se dăduse câțiva pași în spate. Momentul perfect în care puțeam să îl termin. Mi-am luat un pas avânt și am sărit lovindu-l cu piciorul direct în gât. Bărbatul căzu inconștient la pământ. O secundă mai târziu, simțind prezenta cuiva în spatele meu, m-am dat rapid la stânga evitând un pumnal. Fără să clipesc, l-am apucat cu două mâini de gat pe agresor și l-am aruncat pe spate. Ultimul dintre ei veni alergând spre mine, cea mai mare greșeală din partea lui. Fără prea mult efort, m-am dus un pas în lateral și am întins un picior punându-i piedică agresorului. Acesta se duse cu capul în perete și căzu pe podea. M-am dus spre el și l-am ridicat în așa fel încât să pot să îl privesc în ochi.

     — Cine ești și ce cauți aici? i-am spus printre dinți tipului.

     Ochii i se mariseră și începu să respire greu. Încerca să se dea mai în spate, dar nici eu și nici peretele de care era lipit nu l-am lăsat.