O viaţă nouă

Capitolul 1

Este ora 7:30. Îmi sună ceasul. Azi urma să merg la şcoala nouă. Fac un duş, mă spăl pe dinţi şi mănânc. Se făcuse ora 8:00.

-Hailey, hai, să ne grăbim . Nu cred că vrei să întârzii în prima zi de şcoală. 

-Desigur, mamă.

După 10 minute am ajuns la şcoală. Erau tot felul de băieţi care erau destul de drăguţi, dar nesimţiţi . Unul dintre ei mi-a pus piedică şi am căzut. Cred că s-a strâns acolo toată şcoala ca să râdă de mine. M-am simţit aşa prost.. La un moment dat, un băiat cu ochii albaştri vine la mine şi mă ajută să mă ridic. 

-Nu e nimic de văzut aici, plecaţi !

-Mulţumesc..

-Eşti fata cea nouă, nu ?

-Da..Am crezut că va fii o zi perfectă, dar m-am înşelat. Mă poţi ajuta să găsesc sala 48, te rog ?

-Da. Este sus la etajul 2 . Faci dreapta şi imediat vezi o uşă în faţă, acolo este sala 48. Sau mai bine vin cu tine . 

-Ok, îţi mulţumesc.

Pe drum mă uitam la fiecare lucru care-mi sărea în ochi, şi-l studiam cu atenţie . Avea o încăpere destul de frumoasă şcoala . După aproximativ 5 minute el m-a trezit din aşa-zisul "vis" , spunându-mi că am ajuns .

-Ne vedem după oră, succes!

-Da, mulţumesc.

Intru în clasă, iar toţi elevii se holbau la mine. M-am aşezat în prima bancă de pe rândul din mijloc .

-Bună, tu trebuie să fii fata cea nouă. Prezintă-te, te rog .

-Mă numesc Hailey , am 17 ani şi m-am mutat în America acum o săptămână.

Se uita ciudat la mine, iar după un minut îmi spune:

-Eu mă numesc Steve , sunt profesorul de matematică. Am 30 de ani.

Deodată, imediat după ce m-am prezentat, toţi se uitau la mine . Eu am lăsat capul în jos, nebăgându-i în seamă. Ce? Doar n-aveam de gând să-mi stric ziua doar pentru că îmi e ruşine de ei, să se uite cât vor.

Clopoţelu' a sunat . S-a terminat ora..Merg pe hol şi mă întâlnesc din nou cu băiatul care m-a adus la clasă.

-Cum a fost prima oră, frumoaso?

-Bine, a fost bine.

-Îmi poţi spune cum te cheamă?

-Hailey, pe tine ?

-Bradley, încântat.

-Şi eu.

-Eşti liberă mâine seară?

-Da..

-Vrei să ieşim la un suc?

-N-ar fii o idee rea.

-Ok, la ora 8:30 vin să te iau. Lasă-mi numărul de telefon.

A scos o hârtie, iar eu mi-am notat numărul. Eram aşa fericită, nici o zi nu trecuse şi urma să ies în oraş cu un tip drăguţ. 

Ajung acasă şi i-am povestit mamei prima zi de şcoală. Era îngrijorată pentru mine că mă duc la întâlnire cu Bradley.

-Hailey, povesteşte-mi despre el.

-Păi, e blond, are ochii albaştri, e drăguţ, are 1.80 şi ştie să se compoarte cu o fată.

Bine, asta mi se părea ciudat, deoarece niciodată nu am mai vorbit cu mama despre băieţi. 

-Mâine seara la ora 8:30 ies cu el în oraş, la un suc. I-am dat numărul meu de telefon.

-Nu ştiu ce să zic..

-Nu trebuie să zici nimic. Eu am decis să mă duc la această întâlnire. Nu mă poţi ţine închisă în casă, mamă. Am 17 ani , ştiu ce e bine şi ce e rău. Îţi promit că voi avea grijă.

După ce i-am spus asta am plecat în camera mea, nervoasă. Serios ? Nici acum nu are încredere în mine? Mhm..Oricum, de data asta va fii altfel , mă voi duce la întâlnire şi-i voi arăta că pot să mă descurc şi singură. Voi aştepta să mă sune. Şi de data asta, nu-mi va păsa ce spune mama. Adică, ea îşi face o părere despre oameni şi nici nu-i cunoaşte? Credeam că se va bucura când va auzii asta, dar se pare că nu . Nici nu ştiu de ce am mai avut aşteptări de la ea. Vrea să mă protejeze, înţeleg asta. Dar nu sunt un copil de 10 ani care se încrede în toţi, asta-i clar.

Era seară, am coborât să mănânc , iar mama mi-a vorbit :

-Scumpo, nu e vorba că nu am încredere în tine. Te las să te duci, dar te rog să ai grijă. Îmi promiţi asta ? Şi să-mi spui orice ţi se întâmplă.

-Da, mamă. Îţi promit asta . Mă bucură faptul că mă înţelegi. Ai început să te schimbi.

-Păi, îmi dau seama că ai crescut şi te descurci şi singură.

Asta era tot ceea ce voiam să aud. Are încredere în mine. Oare chiar vorbeşte serios? Mă simt aşa bine. Am totul rezolvat. Mâine mă întâlnesc cu Bradley, mama s-a schimbat în bine. Nu mai mă ţine izolată în casă. Deja aştept cu nerăbdare să mă văd cu el. Oare cu ce să mă îmbrac? Mă uit în dulap şi văd nişte blugi care mama mi i-a luat acum 2 zile şi o bluză foarte drăguţă. Gata. Acum ştiu cu ce o să mă îmbrac. Am emoţii. Nu m-am mai întâlnit cu niciun băiat până acum şi dacă vrea să mă sărute , ce o să fac ? Nu m-am sărutat cu nimeni până acum. Mă voi face de râs. Deja exagerez, va fii totu' bine..