O viaţă nouă

Capitolul 2

E dimineaţă, m-am trezit şi mi-am făcut ' ritualul ' pe care îl fac mereu .Azi urma să fie marea zi. M-am dus foarte repede la şcoală şi m-am întâlnit cu Bradley.

-Bună, mă poţi suna cu 10 minute înainte să ajungi ?

-Bună, da.

Atunci se sunase şi am vrut să mă duc la ora de mate, iar el m-a oprit şi m-a sărutat pe obraz. Eu l-am privit uimită şi am zâmbit. Pe drum spre clasă, numai la el m-am gândit. La cât ne neatentă am fost era să mă împiedic . După 2 minute ajunsesem în sala în care făceam ora de matematică, m-am aşezat în bancă şi încă nu puteam să-mi scot din minte sărutul .

-Domnişoară Hailey, ce ai păţit azi ? Pe ce lume crezi că eşti ?

-Ă, mă scuzaţi, domnule. Am o zi proastă..

Da, desigur ' o zi proastă ' . N-am putut deloc să-mi iau gândul de la el.

Mai aveam o oră şi plecam acasă. De abia aşteptam să ajung şi să mă pregătesc. Mai întâi trebuia să mă duc cu mama la magazinul de haine de lângă noi, iar după la coafor. La ora 6 am ajuns acasă. M-am dus repede în camera mea să stau puţin în pat, ca după să mă pot pregătii pentru întâlnire. 
Nu peste mult timp se făcuse ora 8:20 . Bradley mă sunase să-mi spună că în 10 minute ajunge. După 10 minute, bate cineva la uşa. El trebuie să fie. Am deschis uşa şi mă privea ciudat.
-Ce este ? S-a întâmplat ceva?
-Nu, doar că eşti foarte frumoasă.
-Mulțumesc...Plecăm?
-Da.
Am ieşit afară şi văd mai în față nişte băieți care parcă mă aşteptau pe mine.
-Tu trebuie să fii Hailey, nu?
-Da. Scuză-mă, te cunosc ?
-Nu, dar eu te cunosc pe tine.
-Ce se întâmplă?
Iar deodată apare Bradley şi-mi spune:
-Nu se va întâmpla nimic daca vii cu noi.
Ce voia să spună ? Am rămas un minut fără cuvinte ..Totul a fost o înşcenare? Nu-mi vine să cred .
-Uite, prințeso, ori intri cu noi
singură, ori te băgăm noi cu forța.
-Nu voi intra!
Zis şi făcut. Au spus că dacă nu intru mă vor băga ei cu forța. Asta au şi făcut.
Mhm, cred că adormisem în maşină. M-au trezit spunându-mi că am ajuns.
-Ce vreți să-mi faceți? întreb eu tremurând.
-Dacă ne vei asculta, nu-ți vom face nimic.
Deja trecuseră 2 zile de când stăteam acolo. Cred că încep să înnebunesc. Aud voci în capul meu..Ceva este ciudat..
Mă duc în bucătărie să-mi iau un suc şi popcorn ca să-mi pun un film şi să mai mă liniştesc, când dintr-o dată aud:

Cât mai poți suporta toate astea? Cât mai poți îndura? Nu ți-e dor de mama ta? N-ai zis că vrei o viață perfectă? Fă ceva. Orice ar fii, nu te voi lăsa singură.
Nu pot să cred ceea ce am auzit. M-am uitat în toate părțile să văd dacă e cineva dar nu era nimeni .