O viaţă nouă

Capitolul 4

După o oră , am auzit o maşină . Oare era ea ? Nu aş vrea să o bag şi pe ea în această încurcătură.. Dacă Bradley şi ceilalţi ar afla că vine cineva să mă ia, ar face crize . Dar poate asta este singura mea salvare, deci nu voi refuza. Deodată aud un strigăt pe geam:

-Hailey, Hailey!!

-Da?

- Dă-mi cheia de la cameră sau lasă-mă să intru pe geam.

-Cheia nu o am,dar poţi intra pe geam.

Îi dau un scaun ca să urce şi în cele din urmă văd că a reuşit.

-Ok. Ei sunt plecaţi ?

-Nu ştiu..Nu-mi spun nimic. Eu doar stau izolată în camera asta şi ei intră doar când au ceva să-mi spună sau să-mi dea de mâncare.

-Am auzit că 17 ani ai fost ţinută în casă de mama ta, ca să te protejeze.

-Da, izolarea nu e ceva nou..Dar acolo măcar ştiam că nu-mi face nimeni rău şi sunt în siguranţă..

-Stai liniştită, nu-ţi face griji. Totul va fi bine !

-Asta şi sper ..

-Mă duc să văd ce mai are prin casă, poate aşa vom putea ieşii.

-Ai grijă să nu fie acasă, nu vreau să ţi se întâmple ceva.

-Nu e prima oară când fac asta. Şi nici la ei nu e prima oară, dar sigur va fi ultima. Nu aveai de unde să ştii cum e el şi ce vrea, erai nouă şi timidă, te încredeai în toţi .

-Acum ştiu cum e lumea şi înţeleg de ce mama nu mă lăsa să plec de lângă ea . Credeam că mutându-mă în America voi avea o viaţă perfectă, dar m-am înşelat.

-Nu există o viaţă perfectă. Mai bine decât să vorbim ar fi să mă duc prin casă să caut , ştii tu ce .

-Da.

-Tu stai aici şi-mi dai mesaj dacă se întâmplă ceva.

-Ok.

Am ascultat ceea ce mi-a spus ea şi totuşi în continuare îmi făceam griji pentru ce i se poate întâmpla ei . Dacă ei sunt acolo? O vor omorî.. Nu vreau asta . Dar nici să trăiesc aşa nu vreau. Mi-a spus că nu e prima oară când face asta şi să nu-mi fac griji, dar nu pot..Peste 10-15 minute, primesc mesaj :

-Hailey, Bradley cu băieţii m-au prind. Fugi cât mai ai timp. Nu-ţi face griji pentru mine, o să scap.

N-o puteam lăsa singură, ştiind că toate astea i se întâmpla din vina mea . Mă duc jos la bucătărie şi-i văd acolo:

-Lăsa-ţi-o-n pace !

-Nu te băga, Hailey! Nu am obţinut ceea ce am vrut de la tine, acum şi ea va avea de suferit.

M-am băgat repede să o scot de acolo, iar ea mi-a zis să mă duc în cameră la Bradley să-i iau lista de fete pe care le urmăreşte. Aveam încredere în ea, deci aşa am şi făcut . Ajunsesem în camera lui şi văd numai foi, cărţi, o dezordine totală. Cum puteam găsii ceea ce căutam? M-am gândit să caut prin toate porcăriile lui cu speranţa că voi găsii acea listă, şi uite că am şi găsit-o . Mă duc repede jos şi mă duc la maşină fără să dau de bănuit nimic. Ea era acolo şi mă aştepta. Cum am ajuns, a pornit maşina şi am plecat la ea acasă.

-Îţi mulţumesc foarte mult! N-am crezut că voi mai scăpa de acolo.

-Nu ai pentru ce să-mi mulţumeşti, oricând.

-Cum te cheamă?

-Stephany.

-Ce nume frumos, încântată!

-Şi eu. Vrei ceva de mâncare, vrei să faci un duş , să te odihneşti ?

-Voi sta în casa ta?

-Sigur că da, doar nu te voi lăsa pe străzi. Uite Hailey, eu te cunosc de mult timp . Am stat mult timp să te găsesc. Vreau să-ţi spun ceva..Eu sunt sora ta. Când tata a plecat m-a luat pe mine şi mama te-a luat pe tine, dar bineînţeles că mama voia să ne ia pe amândouă, dar n-a avut cum. Aşa că imediat după ce am scăpat din mâinile lui tata, am venit să te caut. Mi-a fost aşa dor de tine..

-Ce?! Eşti sora mea?! Am o familie?! Nu-mi vine să cred. Sper să nu mă părăseşti şi tu.

-N-am de gând să fac asta. Te iubesc, eşti sora mea. De ce te-aş lăsa singură? Acum, hai, du-te-n camera noastră, fă un duş şi dormi puţin, ca după să mergem la un restaurant să mâncăm ceva.

-Ok..

Înainte să adorm stau puţin pe gânduri...E sora mea, dacă o pierd şi pe ea dintr-o simplă ceartă? Voi rămâne singură, pe afară..