Artificii

Capitolul 5

      Tot ceea ce îi trecea în minte lui Isabelle era cuvântul ,,Wow!" în timp ce străbătea curtea șefului său. De această dată, faptul că nu se grăbea a făcut-o să realizeze bogățiile ce îi ornau căminul lui Thanatos. Legătura dintre poartă și casă era asigurată de o alee pietruită, provocându-i tinerei un mers balansat, asemenea unui pinguin. Știa deja că locuința unui actor trebuie să fie cu adevărat măreață, dar vila lui aducea cu o casă din povești și comparația între locul acela opulent și casa ei era aproape imposibilă.

        Ajunsă la timp, intră fără să mai sune, așa cum a sfătuit-o Margaret cu o zi în urmă. Străbătu rapid holul senzațional a cărui podea era din plăci de marmură albe, fără să fie mirată de liniștea în care era înecată locuința. Probabil vecinul nu a dormit foarte mult aseară, iar de vină nu putea fi nimeni alta decât femeia pe care o observase în camera sa..

      Isabelle își scutură capul cu nervozitate. Nu era problema ei. Deși putea să includă prezența numeroaselor femei în raportul pentru News!Magazine..

      —Ai venit?

      Tânăra sări ca arsă, liniștindu-se de-ndată ce o văzu pe Margaret. Îmbrăcată asemenea ei, într-o fustă neagră ce trecea ușor de genunchi și o cămașă albă, femeia o privea cu un zâmbet blând.

     —Azi avem treabă, haide, continuă aceasta, prinzându-i ușor încheietura subalternei și conducând-o într-o cameră ce părea a fi o sufragerie.

      Ferestrele ce se întindeau din podea până în tavan confereau încăperii o luminozitate angelică, iar televizorul mare cu ecran plat și canapeaua din piele pufoasă și comodă erau atât de primitoare încât Isabelle uită pentru o secundă în casa cui se afla. Chiar și felul în care cărțile erau orânduite pe măsuța pentru cafea părea scos din reviste. Fără să se lase prea mult captivată de tablourile ce acopereau pereții care nu erau vitrați, Isabelle observă o găletușă cu un mop în colțul camerei. O văzu pe Margaret zâmbind.

      —Te ocupi tu de parter și eu mă voi duce la etaj. Dacă ai nevoie de ceva, sună. Nu-ți face griji în legătură cu Thanatos, el de obicei se trezește peste două-trei ore.

      Văzându-se singură, fata își așeză mâinile un șolduri, tocmai pentru a nu începe să cotrobăie necontenit. Design-ul curat al întregii case o intriga enorm și trebuia să-și amintească mereu ce fel de șef are pentru a-și stăpâni curiozitatea. Mai devreme sau mai târziu, tot va trebui să-i invadez spațiul personal, se gândi aceasta, imaginându-și deja numele său la sfârșitul articolului legat de domnul Kensington.

      Oftă îndelung și apucă coada mopului. Nici nu reușise să vadă întreaga casă, dar știa că doar holul îi va lua peste treizeci de minute de spălat.

*

      Soarele se revărsa prin fereastra imensă a dormitorului lui Thanatos, scăldând întreaga încăpere într-o lumină aproape divină. Silueta feminină așezată pe marginea patului întărea ideea conform căreia camera părea desprinsă din rai, cascade de păr bălai căzând în valuri pe spatele acesteia. Bărbatul se întoarse pe o parte și își deschise ochii leneș, parcă iritat de prezența ei și de faptul că nu a putut să plece în liniște, la fel cum toate o făceau. După seara trecută ar fi trebuit să-și dea seama că este o gălăgioasă.

      Linia arcuită a spatelui și pielea catifelată îl făcură pe bărbat să rânjească amintindu-și de seara precedentă, însă nu se putu abține să nu se întrebe dacă și pielea noii sale menajere este la fel de fină. Thanatos făcu ochii mari și se dezmetici într-o clipită, sprijinindu-se în coate pe salteaua moale. Blonda se întoarse la el cu un surâs viclean, întinzându-se să-l sărute pentru ceea ce avea să fie ultima oară. El nu se clinti și nici măcar nu aruncă o privire la buzele sale ispititoare, imaginea pufoasei Isabella reapărându-i în minte.