Unde există intenţia de a ucide,întotdeauna există un motiv
Am făcut lucruri oribile,de neiertat,am plâns lacrimi bune de uitat,
Am stat lipită cu ochi de amintirile trecătoare,
Cu inima de ghiaţă spartă pe jumătate,dar se va sparge până la capăt oare?
Am venit aici de bună-voie,printre voi oameni ciudaţi
Am părăsit lumea îngerilor din curiozitate,dar mă sfărâmaţi,
Am ales o cale prin care să vă cunosc,
Dar sunteţi creaturi oribile,acum ştiu de ce toţi vă urăsc.
Cineva tot v-a îmbraţisa decizia de a mă ucide
De a veni după mine,şi de a mă trimite,
Nu sunt bine venită pe acest tărâm,
Mai bine plec,înainte ca conştiinţă să îmi spună
Să mă sugrum.
Oh! Tu floare ofilită în lumina răsăritului
Ce te întinzi spre a atinge ploaia trecutului,
Ce nu cade,şi cazi într-un somn fără trezire,printre şoapte,
Un somn adânc,firav şi rece numit moarte.
