Iubirea învinge tot

1/2

Totul a inceput in anul 2007.Era primavara,iar eu ma aflam la cursuri pedagogice la facultate.Urma sa devin profesor.La fel era si Anca,o colega din alt colectiv.Am cunoscut-o la primul curs si m-am indragostit nebuneste.Au trecut 2 ani,modulele erau pe sfarsite.Am zis ca trebuie sa fac ceva repede,ca nu cumva odata cu facultatea sa se termine si dragostea mea.Am facut un prim pas:invitatie in oras.
Fata m-a refuzat,spunand ca nu are timp.Era foarte frumoasa,cu bun-simt,mereu zambitoare.Era ca o floare,doar ca nu se ofilea niciodata!De ziua ei i-am facut intotdeauna cadouri considerabile,i-am spus ca o simpatizez.Ma durea sa vad brutalitatea cu care ma respingea,refuzand sa ii arat iubirea fata de ea.In mod indirect,era evident ca incercam ceva.Dar mereu nu zicea nimic,se comporta normal,dar nimic mai mult.
Eram la mall,cu fratele meu geaman.La un moment dat,am vazut-o.Am pornit spre ea vesel,in speranta de-ai face cunostiinta cu frate-meu.Dar...Langa ea era un barbat.Pe degete purtau verighete.Si mai rau:barbatul avea in brate un copil.M-au vazut.Am facut cunostiinta,dar eram distrus de cele vazute.Era vizibil.Era sotul si copilul ei.
Nu pot distruge o familie,cu toate ca o iubesc enorm si acum.Copilul a crescut,parca imi este ciuda pe sarmanul de el si pe sotul Ancai.Si eu am crescut fara tata,asa ca nu o pot face pe ea sa ma iubeasca.Nu ma lasa constiinta,inima imi spune altfel.
Au trecut 9 ani de-atunci.Acum avem amandoi 35 de ani...Timpul nu a sters nimic!