A doua zi, am stat în casã și nu m-am mișcat din pat, așa cum a zis doctorul, eu acum stau pe telefon, mã sunã cineva numãr necunoscut....
-,,Alo?,, am zis eu
-,,Da,,
-,,Cine ești?,,
-,,Castiel, știi tipul roșcat cu câinele mare!,,
-,,De unde ai numãrul meu de telefon?,,
-,,.....,,
A închis, ou am primit un mesaj,, Vin la tine sã vãd cu îți stã glezna,, off tre sã salvez numãrul sã scriu cã e Castiel, bla bla bla. Dupã 5 minute am auzit soneria! A venit Castiel, mama a deschis ușa și la vãzut eu i-am zis
-Mamã, nu îți imagina nu știu ce!! am urlat ca sã mã audã cã, camera mea e la etajul 1, Castiel a venit la mine în camerã și a zis
-Offf, ce bine îmi pare cã nu ai pãțit nimic!
(m-am înroșit)-Da, dar am glezna ruptã! am zis eu pe un ton de copil mic
-Ou.....cum pot sã mã revanșez?
- Nu trebuie, asta e s-a întâmplat nu poți schimba trecutul, și acum cã ești aici...
-Da!
-De unde aveai numãrul meu de telefon??
-Ãããã, l-am ghicit?
-Nu te cred! Bine schimbãm subiectul...
-Ok!
-Șiii, cum îți e câinele?
-Ãã, bine de ce întrebi?
-Curiozitatea! N-am cei face!
Nu mi-a rãspuns nimic... și nici eu nu am spus nimic, o liniște de mormânt se lãsase.... s-a apropiat de piciorul meu (drept), din greșealã m-a lovit
-AU!!Doare
-Scuze! s-a înroșit
-Nu-i nimic! m zis eu zâmbind
