Ochiul De Şarpe

Capitolul 1

Universul... Universul este stăpânul a tot ce există, din el răsar alte universe mai mici ,aşa de mici încât prin evoluţia lui extraordinară poate ajunge sa creeze un alt univers paralel ultra mic ,din care facem şi noi parte...omenirea ,specia ce a dovedit universului ca o fiinţă atât de mică poate realiza lucruri mari. Oamenii de când se ştiu au crezut ca sunt mijlocul universului ,neştiind de fapt cum arată acest univers, poate e un pătrat mare ,poate un fundal alb ? Nimeni nu reuşea sa desluşească misterul de dincolo de cerul cu nori, misterul însă nu a ţinut visul oamenilor se a evolua şi de a găsi o explicaţie lucrurilor de dincolo de aparenţe. Va daţi seama ce reacţie au avut prima dată oamenii când au văzut defapt ce este dincolo de nori ,de vise ,de ce e real şi ireal , de tot ce ştiau despre lume ,univers . De aici proverbul ,, cu cât ştii mai multe cu atât realizezi ca ştii mai puţin,, îşi face aparitia. Am învăţat ca a  vedea dincolo de normalitate ,a abera cu mintea către un necunoscut te induce intr-o relaxare profundă . Marii descoperitori ,acele genii care au reuşit sa descopere evoluţia care a evoluat defapt o dată cu noi, diferenţa fiind ca, ei au văzut lucrurile diferit, au văzut dincolo de un pom şi nişte mere in el ,dincolo de pielea ce acopera un alt univers mai mic ,dincolo de acele stele strălucitoare şi de orizontul oceanului.
Eu nu sunt geniu ,nici vreo glumă genetică a naturii care reuşeşte uneori sa dezvolte abilităţi incredibile unor oameni norocoşi care au câştigat loto-ul genetigii. De exemplu am aflat ca există oameni care s-au născut cu iq 160 ,alţii care fiind orbi ,văd mai bine decât nişte oameni normali. Eu sunt un adolescent care vrea sa vadă necunoscutul in cunoscut ,care vrea sa urmeze un vis.
Mie îmi place muzica ,trăiesc şi simt prin ea. Aici nu ma refer la termenul propriu al cuvântului ,,trăire,, unde logic ar trebuie sa spun ca ,,a trăi,, ţine de supravieţuire ,ca sa trăieşti mănânci şi bei apă...nu , ma refer la ceea ce vreau eu sa dezvolt...la a include metafora in acel simţ ,,special,, unde spun şi văd lucrurile la un nivel diferit. Alţii ascultă muzica in timp ce eu o simt ca şi cum ar face parte din mine.
Părinţii mi-au dat şansă de a descoperii aceasta latura muzicala pe care an dezvoltat-o singur fără a învaţa cu un profesor. Dacă tot mi se da şansa de a învaţa ceva pe cont propriu de ce sa nu încerc? Am avut o copilărie veselă unde se include şi nivelul avansat de prostie până am ajuns aici. Unde? ...Aici ,in prezent, peste o săptămână împlinesc 17 ani in care am simţit ,am văzut ,auzit, în care pot spune ca an reuşit sa văd anormalul in normal. Am văzut cum arată iubirea...şi cum se simte un sărut adevărat. Am învăţat sa iubesc ,in timp, chiar dacă viaţa iti mai dă palme din când in când şi te face sa regreţi uneori ca iubeşti, niciodata sa nu regretati ca aţi iubit şi am învăţat sa ascult mai bine natură şi tot ce mişcă. De multe ori merg şi realizez in gândurile mele măestria universului, observ cu atenţie toate lucrurile care mişcă până îmi amintesc ca realitatea e destul de dura şi ca aceste observaţii sunt doar o distragere de la probleme. In realitate viaţa are obstacole, de când te naşti şi până mori ,treci prin etape ,regrete,suferinţe ,bucurii ,speranţe, fiecare individ are o drama mai sumbră a lui şi o latura fericită pe care mulţi o ascund sub tristeţe ,sub faţa tristă ce uneori reprezintă aparenţa. Cât despre aparenţe ,mai mereu înşeală, prima impresie pentru mine nu contează pentru ca o impresie poate fi aleasă greşit ca după un timp sa realizezi ca ai greşit şi ca oricât ai crede ca ai destule cunoştinţe despre o persoana cu atât realizezi ca şti mai puţine, regulă universului. Niciodată sa nu spui ,,o/il cunosc perfect,, e o abureala, nimic nu poate avea cunoaştere maximă ,intodeauna există ceva de învăţat.