Îngeraș de fluturaș

1.3K 95 12
                                    


       — Fluturaș, ai auzit ce-am spus?

Mi-am întors privirea către Alan, zâmbind.

   — Da, îmi povesteai de Sonia!

   — Nu, fluturaș, îți spuneam că mai sunt câteva zile și faci optsprezece ani. Unde te gândeai?

  — La nemurirea sufletului!

Alan a râs. Un râs contagios care îmi crea roșeală în obraji. Eram sigură de asta, dându-mi seama din privirea lui sclipitoare.

  — Deci, ce vom face de ziua ta?

Am simțit că roșesc iar. Fulgii reci de nea îmi loveau obrazul fierbinte, alungând căldura copleșitoare din corpul meu. Priveam fascinată cum fulgii cădeau în părul lui castaniu. Obrajii îi erau roșii și buzele perfect conturate de aceeași culoare.

  — Nimic special, îi răspund, dând din umeri. Alan a surâs.

   — Cum așa? Faci optsprezece ani, o singură dată faci optsprezece ani!

Am început să râd de tentativa lui de revoltă, râzând de naivitatea lui. Nu era nimic încântător pentru mine să știu că peste câteva zile voi fi majoră. El trecuse deja prin asta și avea toată viața înainte. Eu continuam să trăiesc numărând orele și minutele din viața mea.

  
     — E o zi ca oarecare, Alan, la fel ca celelalte.

Părea nemulțumit de răspunsul meu și cu coada ochiului l-am văzut mușcându-și buza, alegând să tacă. Nu știa! Doar eu și timpul știam că în orice clipă, voi pleca. Nu voiam să îi pun și lui pe umeri povara mea. Era destul de grea și era doar a mea.

  — La ce te gândești, fluturaș?

La tine, la mine, la noi, aș fi vrut să îi spun. Ochii căprui îi străluceau intens și păreau ca o oglindă. Vedeam prin ei momentele noastre petrecute împreună. Vedeam fericire și eternitate. El...nu știu ce vedea. Văzând că nu îi răspund, s-a ridicat de jos scuturându-și blugii de zăpadă și mi-a întins mâna.

      — Plecăm?

      — Nu, fluturaș, ia-mă de mână!

I-am privit mâna preț de o secundă, gândindu-mă fugitiv la amalganul de sentimente adunate în momentul când mâinile noastre se vor atinge. Zâmbind, mi-am așezat mâna peste a lui, înfiorându-mă la contactul cu ea.

    — Hai să facem îngerași, mi-a spus zâmbind-mi copilărește.

   — Un fluturaș făcând îngerași?

    — Da, un îngeraș de fluturaș.

Sper să vă placă mica mea povestioara, e proză scurtă, deci vor fi capitole mici 😊😙. Vă pup 💖💖 Acest capitol îl dedic fluturașului meu Andruța :3

Ultimul cântec Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum