— Îți dai seama, fluturaș, vom fi pe cele mai mari scene ale lumii! Lumea o să ne aplaude și ne vor cere autografe!
M-am uitat la Alan, zâmbindu-i cald, deși inima mea plângea. Mi se părea incredibil cum el continuă să viseze și să spere. Îl invidiam pentru privilegiul de a putea visa.
— Totul e trecător, Alan, îi răspund evaziv pentru a nu intra la bănuieli din cauza tăcerii mele. Zâmbetul îi pierii.
I-am evitat privirea, înghițind în sec. Inima îmi pulsa nebunește. Mințeam și el simțea asta!
— Fluturaș, îl aud șoptindu-mi. Tu nu vei fi niciodată ceva trecător!
A zâmbit iar. Acel zâmbet contagios care îmi umple golul din sufletul meu. Îmi doream să mă atingă, măcar puțin. Să simt acea electricitate la contactul cu pielea lui și să simt că zbor.
— Sunt un doar un fluturaș, Alan! Fluturii nu trăiesc mult timp pe pământ!
