Capitolul 4 - Sentimentele încolţesc

141 19 22
                                    

Dimineaţa 

Lumina deja indundă camera lui Max . I se părea foarte devreme . Răcoarea pe care o simţea venind dinspre geamul deschis îl făcea să creadă asta . Soarele anunţă că va fi o zi caldă însă răcoarea şi liniştea întreruptă doar de trilul matinal al păsărilor erau atât de reconfortante încât nu doarea să se ridice din pat . Şi-a făcut acest "curaj" şi a ieşit la fereastră . Privea păsările care se jucau zburând de pe o ramură pe alta . Simţea că era o zi specială . Închise ochii inspirând şi zâmbi . 

- O zi mai frumoasă ca aceasta nici nu se putea ! gândi Max cu zâmbetul pe faţă .

Max nu ştia că noii lui vecini sunt chiar Samantha împreună cu familia sa . S-a pornit în drum spre staţia autobuzului şcolii . Colegii lui nu l-au mai văzut aşa fericit pe Max niciodată . A venit şi Samantha în staţie . 

-Bună dimineaţa ! spuse Max învăluit de o fericire nedumerită .

-Bună , Max ! a spus Samantha zâmbind .

Samantha şi Max au urcat în autobuz şi s-au aşezat unul lângă altul . Şcoala nu era foarte departe , aşa că nu prea au avut timp de discuţii .

La şcoală .

Cei doi au intrat la ore.

"Ştii , m-am simţit bine în prezenţa ta ieri . Nu am cum să uit de tine şi parcă simt un fel de chimie între noi . Nu e foarte mare însă m-am ataşat de tine din prima secundă de când ne-am cunoscut!"

Aşa sunau gândurile Samanthei . Lăsă stiloul pe masă şi atinse o bucăţică de hârtie . Îşi întoarse privirea spre Max şi inspiră adânc însă nu şi-a putut face curaj să-i scrie pentru că nu ştia prea multe despre el . Visa la ei doi în timp ce profesoara preda lecţia . Simţea că totul decurge foarte repede . A scris foarte multe scrisori cu mai multe variante de scriere dar nu le-a trimis ci le-a păstrat .

Orele au trecut foarte repede . Mintea Samanthei era numai la Max iar sentimentele de prietenie se transformau încet-încet în sentimente de iubire . Doar ceva o descuraja . Nu ştia daca sentimentele sunt reciproce . 

Cei doi au ajuns acasă . Sam a ieşit la fereastră şi s-a gândit să-i scrie din nou o scrisoare pe care să o trimită cu adevărat . 

"Dragul meu , 

Dacă ai şti tu câte scrisori am strâns ... Le tot scriu şi nu ţi le trimit . Nu am curajul să le trimit  . Prefer să le păstrez aici , lângă mine .. Sunt puse în plicuri şi gata să fie trimise spre tine . Dacă ţi le-aş trimite probabil te vei îndepărta de mine pentru că nu simţi la fel . Habar nu am cum vei reacţiona dacă ţi-aş umple cutia poştală cu toate acestea . Şi nici nu sunt nerăbdătoare pentru că mi-e frică de reacţia ta. 

Cu drag , 

Sam"

Ea privea nedumerită spre scrisoare . Şi-a făcut curaj şi i-a pus-o în cutia poştală . Avea două stări şi nu le putea stăpâni . Era şi tristă dar şi fericită pentru că s-a "descărcat" . Afară se întunecase iar Sam tot cu gândul la el a rămas.

- Are un stil aparte de pătrunde în suflet şi să rămână acolo . gândi Samantha .

___________________________________________

Posibil să fac la următorul capitol şi un video . Nu sunt sigur . 

Aştept critici şi păreri . 

O iubire complicatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum