1. Baiatul misterios!

441 10 0
                                    

    Cu siguranta aceasta era cea mai ingrozitoare furtuna de pana acum.Peisajul era unul demn de mila.Intunericul ma inspaimanta atat de tare inca de cand eram doar o copila.Furtuna de afara nu se compara nici macar pe jumatate cu furtuna din sufletul meu.Ura, minciuni, tradari, oameni falsi, dar eu, eu am invatat sa traiesc cu toate acestea, am fost nevoita sa o fac. Stau rezemata in cot langa fereastra camerei mele si privesc trista, umilita, inspaimantata tot ceea ce se petrece.De ce oare nu pot sa fiu si eu ca ceilalti?Ei bine, nu pot! Eu chiar am incetat sa cred in viata , in bine!Numele meu este Raven Evans , am parul blond , ochii verzi , buzele pline si 1,60.De curand eu si mama ne-am mutat intr-o casuta mai mica deoarece pe cea mare nu o puteam intretine.Mama lucreaza ca asistenta la un spital destul de renumit, insa salarul sau nu este atat de mare .Da, probabil va intrebati de ce locuiesc doar cu mama, poveste lunga...Inca de cand eram mica, pe la doar 3 anisori mama si tata nu se intelegeau bine deloc.Mereu auzeam certuri, mereu erau neintelegeri insa nu din vina mamei.Pe la 4 ani parintii mei au hotarat ca e mai bine ca fiecare sa-si urmeze propriul drum , astfel eu am ramas impreuna cu mama si nu regret lucrul acesta.Tata, ei bine el este un om egoist, nepasator ii pasa numai de el si isi face bine numai lui.Sincera sa fiu nu l-am mai vazut de 3 ani si nu e chiar usor, nu e usor deoarece uneori chiar imi lipseste in ciuda faptului ca de cand ma stiu m-a facut numai sa sufar.

     Sunt atat de confuza incat nu simt nici macar caldura din camera mea.Tot ce simt acum e frigul de afara , ma simt abandonata, singura.E ingrozitor sa fi mereu tinta celor din jurul tau, mereu cand nu au ce face ceilalti sa se ia de tine, sa te umileasca.Imi ajung toate aceste lucruri , nu mai pot si simteam asta de mult, dar acum cedez pentru ca nu sunt atat de puternica precum credeam.Injunghiata de durere apuc haina lunga din cuierul asezat in coltul camerei,o imbrac si deschid usa.Simt picaturile ploii asezandu-se pe fata mea.Lacrimile imi curg fara oprire ca un robinet care nu se poate inchide,dar printre picaturile ploii nu se pot observa.Incep sa alerg , sincera sa fiu nici eu nu stiu unde,dar nici nu imi pasa.Tot ce vreau in momentul asta e sa uit de tot.Innebunita de durere si nemaivazand nimic in fata mea din cauza ploii ma astez pe o banca intr-un parc.Parcul era pustiu, trist, el chiar imi simtea durerea.Pana si cerul plangea pentru mine.Stau pe banca si astept, dar oare ce astept sau pe cine? Hotarata ma ridic si ma indrept spre iesire, cand in fata mea apare o umbra.Pare umbra unui baiat , pe care il vad apropiindu-se!

-Buna, ce cauti aici la ora asta?(imi spune cu o voce calda, care ciudat ma facea sa ma simt in singuranta)

-Hei! (II raspund sec) N...nimic...eu...

-Stai, tu plangi?Adica esti sigura ca esti in regula?

-S...s...sunt bine , multumesc !

-Ei bine, cred ca nici tu nu crezi ce tocmai ai spus.Vino!

-Eu...scuza-ma ,dar tu ce cauti aici la ora asta ?E tarziu...si aici nu e nimeni!

-Pai...iti voi explica insa trebuie sa mergem intr-un loc mai uscat, esti uda!

-Ok, dupa tine!

Am ajuns in fata unei case micute, dar care chiar parea draguta pe dinafara.Am intrat inauntru si ne-am asezat pe o canapea.Mi-a adus un prosop si o patura pentru ca tremuram din cauza frigului, desi in camera era destul de cald.

-Deci, acum spune-mi ce cautai in parc la ora aia?

-In primul rand , numele meu este Adam Smith, incantat!

-Raven Evans, incantata!

-Deci Raven, nu puteam sa dorm si am zis ca o mica plimbare nu strica.Dar tu? Te-am gasit plangand si singura.

-Eu...eu doar...trebuie sa plec multumesc ca m-ai primit la tine, chiar aveam nevoie de un loc uscat.

-Raven...lasa-ma sa te conduc!Esti fata , o fata nu ar trebui sa se plimbe noaptea singura!

-Ok...A...Adam , dar voi fi bine!

-Dar...R...

Imi iau haina uscata de pe marginea canapelei si ies grabita pe usa fara a-i mai da lui Adam timp sa termine ce avea de zis.

   Ajunsa acasa imi arunc haina uda in cuierul din coltul camerei si extenuata ma trantesc in pat.eram atat de obosita incat am adormit imediat.

                                                                                                                                                                                                ***

    Ma trezesc din cauza razelor soarelui care patrundeau prin fereastra mare de la camera mea. Merg in bucatarie iau un bol cu lapte si pun niste cereale.Cand sa ma asez la masa dau de un bilet care avea semnatura mamei pe el.Deschid biletul si citesc:                                                                        Draga  mea , directorul spitalului avea nevoie de o asistenta la spitalul din L.A asa ca am fost aleasa eu pentru ca ma descurc destul de bine.Ti-am lasat niste bani in sertarul biroului, intr-o cutiuta micuta si rosie. Era sa uit, draga mea sunt plecata pe o perioada nedeterminata si nu stiu cand o sa ajung acasa poate stau doua luni, sau mai mult!Daca ai nevoie de ajutor prin casa poti sa o suni pe matusa ta Christine si sa o rogi sa stea cu tine pana ma intorc. Te iubesc mult draga mea! . Mama

   -Grozav, mama! Tocmai acum, cand am nevoie de tine ma lasi singura! Dar nu, nu o sa am nevoie de Christine e foarte enervanta si pe deasupra are si ea o familie!

Dupa ce termin de luat micul dejun merg in camera mea si ma trantesc in pat.Plictisita, deschid laptopul si intru pe messenger.Cea mai buna prietena a mea era on, dar se pare ca era ocupata .CAnd ma uit mai bine in lista apare un baiat pe nume "Adam Smith".

-Ciudat, Adam?Hmm...imi suna cunoscut numele ,dar oare unde l-am intalnit? (Si tocmai imi scrie)

A:Hei , Raven esti bine? Aseara aratai chiar dezamagita si m-am ingrijorat , mai ales ca ai plecat asa singura...

R:Adam? Aaaa da, tu esti tipul din parc. Sunt bine,dar aseara nu eram .

A:In legatura cu aseara , ce s-a intamplat? Ce te-a adus in starea in care erai Rave?

R:Tot ce mi se intampla, oricum nu ai intelege!

A: Ofera-mi o sansa! Vreau sa te cunosc !Tu chiar pari atat de...

R:Atat de...ciudata?Stiu ca sunt!

A:Nu , Rave .Atat de....diferita.

R: Wow...eu... ( Ohh la naiba , net idiot! Te urasccc!!!)

Heii! Sunt noua pe aici...aceasta este prima parte.Astept pareri, critici! :D

Demonul meu iubitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum