Îmi ador viața, dar uneori cred că nu o merit. Poate ar trebui să mă gândesc la prezent și să-mi las viața să meargă înainte.
Din nefericire eu nu știu dacă sunt normală. Doar stau și mă gândesc dacă durerea pe care o simt eu, este diferită de a altor persoane.
Nu cred că mi-ar plăcea ca viața mea să fie una sigură, cu un loc de muncă stabil și obositor, o viață cu reguli și angajamente. Eu mi-ași dori doar să trăiesc într-o mașină și să devin o hipioată care iși câștigă banii cântând pe stradă. Eu nu am mari așteptări de la viață, deoarece nu prea văd rostul de a te zbate o viață întreagă, ca mai apoi să mori și să lași doar niște obiecre în urmă.
Nu sunt niciodată foarte concretă, așa că oamenii mă îțeleg complet greșit.
Nu îmi pasă ce cred oamenii despre mine. Sunt o dementă, handicapată, care nu știe ce vrea de la viață.
Sunt momente în care nu mai suport și îmi doresc să mor.
Nu cred că moartea există.
Eu tot cred că noi nici nu ne dăm seama de moarte. Defapt, pot spune că nu existăm. Nu avem valoare. Oamenii nu vor să gândească în profunzime acest subiect.
Nu știu cine sunt, așa că nu-mi dau numele.
Sunt doar o fată plină de "viață".
Chiar dacă nu prea înțeleg viața, mie îmi este frică de moarte.
CITEȘTI
Colțul Ei Întunecat
Romance*Fără un nume. *Invizibilă. *Nimeni nu o vede, dar ea îi observă pe toți din colțul ei întunecat. *Ai crede că este doar o fantomă, o umbră, dar nu e așa. *Se ascunde de restul. *Vede și aude tot, dar nu se poate face auzită. *Îi place să vacă lucru...
