Colțul Ei Întunecat

1.

Toată viața mea am avut impresia că am pierdut tot ce am iubit.
Nimic nu mi-a ieșit cum mi-am dorit și toată lumea mă consideră o ciudată.

Nimeni nu mă cunoaște și deja toți mă judecă. Uneori îmi vine să distrug tot ce este în jurul meu, în momentul în care persoanele la care țin mă desconsideră și nu încearcă să-mi dea nici măcar o șansă, iar acest lucru mă cam doare.

Eu sunt o peroană sensibilă, chiar dacă nu o arăt prea des.

Având în vedere că imi place de o persoană, asta arată că am inimă.

Pare că viața mea nu are sens. Nu înțeleg ce pot face pentru ca ceva să iasă bine. Până și persoana la care țin cel mai tare m-a făcut de câteva ori ciudată..am încercat să mă abțin din a plânge, însă nu mi-a prea ieșit. Disprețuiam faptul că m-am luat de ea, iar această chestie nu o să mi-o iert cât oi trăi.

Referitor la parte cu 'nimeni nu mă cunoaște'. Este adevărat. Nici măcar eu nu mă cunosc. Eu îmi schimb prea repede personalitatea și starea de spirit. Am nevoie de cineva care să mă cunoască pentru a mă cunoaște și eu.

Nu o duc prea bine cu relațiile. Singura persoană la care am ținut cu adevărat a dispărut din viața mea la fel de repede cum și apăruse. Am suferit și am plâns mult după acea persoană și nici până azi nu am putut să o uit. Mereu va fi acolo în imima mea și îmi va stârni o parte din inima mea aproape inexistentă.
Uneori nu îmi suport viața și mi-ași dori să mă retrag într-un colț și să plâng..să plâng pentru mine și pentru persoanele care trăiesc în sufletul meu și care nu îmi dau pace.

O parte din mine și-ar dori să mor. Mie îmi este frică de durere și nu pot să-mi cauza o moarte forțată.

Nu pot renunța la persoana iubită. Trebuie să stau într-un colț și să o veghez de aproape. Când mă uit la el îmi vine să sar în sus. Într-un fel sunt cu-adevărat fericită pentru el și pentru realizările lui. Dar tot mă doare inima când observ că sunt doar un înger care încearcă să vegheze o persoană. Suferința și obsesia pe care am creat-o asupra vieții mele i se datorează lui. Nu pot să mi-l scot din minte și să-l fac să dispară, pentru că asta ar însemna să-mi dispară și ultima parte din inimă care a rămas activă după atâția ani de chinuri și suferințe.