Caroline

La masa

Coboram si ne punem la masa, care inca nu era gata.
T: — Cum masa nu e gata inca, hai sa mai vorbim despre voi. Carolone, zimi despre tine, ti-ai cunoscut parintii?

Mie imi cam da de banuit intrebarea asta asa ca spun doar:
Eu: — Da, doar ca intr-o zi am fost luata de la ei...
T: — Deci tu.......adica da,imi pare rau.
Nu vroiam sa ii spun de lantisor. Uneori trebuie sa fi precaut. Si de ce il intereseaza de parintii mei. Lucrul asta ma pune pe ganduri... Atumci imi amintesc de gandul de la orfelinat.si pe Leya de ce nu a intreba-to nimic?

Atunci vine doamna Anna si ne serveste mancarea. Avem supa de perisoare. Toti mananca manierat numai eu si Leya nu. Amandoua ne straduim cat putem.
Apoi vine felul doi: cartofi la cuptor, gratar si sos de rosii. Mancam cu pofta. Apoi.... felul trei! Mmmm... Cel mai bun! Prajitura Tiramisu cu inghetata...:)
Dupa ce terminam de mancat Karl zice:
K: — Haideti pana in curte!

Mergem cu el. In curte sunt multi trandafiri rosii si albi care inconjoara o fantana arteziana! Pcasana e iumensa!
Mai sunt si mici statui in foarma de tigrii, lei si pantere. In partea stanga e gradina cu coacaze, mure, capsuni si zmeura. In partea dreapta, mai in spate, sunt doua bancute. De asupra lor e ca si un cort de scandurele pe care s-au impletit multe flori exotice.
Ne conduce acolo si ne asezam pe bancute.
K: — Trebuie sa va spun ceva.... in legatura cu tatal meu... Voi ce parere aveti despre el? Sa imi spuneti sincer!
L: Mie mi se pare ok...
Eu: — Mie mi se pare cam ciudat.... Vrea sa stie cam multe despre mine...
K:— Chiar trebuie sa va spun ceva.... Stiti voi... el...nu e asa...a..cum pare. El defapt e tare...rau! Ne bate! Pe mine si pe mama mea... atunci cand nu ii facem pe plac! Nici nu sunt copilul lui... sunt adoptat.
Eu: — Poftim! Si nu ai facut nimic in legatura cu asta!?
K: — Ne ameninta cu pusca!
Eu: — Vaaai, da ce fel de om e asta? Si la fel se va comporta si cu noi?
K: — Da! Dar sa va comportati ca sicum nu vam spus asta ca daca isi da seama ma va bate! Am incercat o data sa fug impreuna cu mama la cineva pe care il cunoastem, dar el nu stie ca suntem aici, si domnul nebunul ne-a prins si ne-a batut! De atunci nu am mai incercat sa fug.
L: — Si nu putem sa ii zicem maine directoarei cand vine? Daca nu ne crede putem sa ii aratam filmarea de pe camerele video.
Eu: — Buna idee! Dar cand mai exact? Cand pleaca sau cand vin?
L: Nu stiu, la asta ma gandeam....

Din perspectiva tatalui:
Cum am putut sa fiu asa netot?! In gradina nu am camere de  filmat si prostul ala le poate zice ceva!
T: — Karl, dule pe fete in casa ca e prea cald afara!
Ii vad pe copii urcand la etaj.

Din perspectiva Carolinei: (acum 1 minut)
L: — Nu stiu, la asta ma gandeam...

Eu nu pot sa ma gandesc. Sunt prea socata. Tot ce am in cap e sa scapam cumva de aici. Cand zic scapam ma refer la mine Leya, Karl si mama lui Karl.

T: — Karl, dule pe fete in casa ca e prea cald!

Intram in casa si urcam sus si ne ducem in camerele noastre.