Furtuna adolescentilor (Cartea a II-a)

Culoarea cafelei

Când nu ști cum să o iei, ignori. Gunoi ! Un prost care se ține de glume...
-Anda, ce ai mai făcut de data asta? E prima zi și deja am o sesizare din partea directorului ! îmi zice Rose, acum stând în fața mea.
-Dacă e pe numele tău, atunci de ce să fie vina mea?! întreb inocentă, poate și puțin indignată.
- Eu înjur, sesizare. Eu sparg un geam, sesizare. Tu faci o prostie, tot eu sesizare.
-Adevărat... Și totuși, n-am făcut nimic ! am declarat în timp ce luam telecomanda și mă trânteam pe canapea. Doar i-am pus piedică profei de chimie că mi-a dat 4. Nu și-a rupt nimic! Cred...
Rose mi-a aruncat o privire mustrătoare și a ieșit cu pași repezi din cameră.
-Să speli vasele ! a strigat probabil din hol.

Când am terminat de șters și ultima farfurie telefonul a bipăit de doua ori până să se facă din nou liniște.

Un sms scris în... latină. E latină, nu? Expeditor necunoscut. Retrimitem către Rose, expertă în latină. Sau cel puțin asta cred că e.
Răspunsul a venit aproape imediat:

" Se pare că ai un admirator - Ești o stea care a picat din cer fix în inima mea. Ești lumina care călăuzește dragostea. - Un prieten "

Prietenul ăsta începe să mă calce pe nervi. Nasol e că nu pot răspunde. Aș fi zis niște cuvinte de dragoste bestiale. Propoziții care ar începe cu dracu și s-ar termina cu naiba.
-Era greu să te deplasezi până în dormitor, oloago ! Deci, cine e frumosul care îți trimite mesaje? întreabă entuziasmată, sărind în cercuri prin bucătărie.
- Vezi să nu-ți iei zborul. Și de unde ști că e frumos? întreb ștergând bufetul.
- Ăăă... toți tipii cu așa mesaje sunt sexy. Concluzia este că băiatul ăsta e frumos. Și mai știe și latină !
- Nu-mi plac latinii... i-am zis sec, încercând să găsesc altceva de făcut și să evit discuția. Rose s-a îmbufnat și s-a sprijinit de masă.
- Faci și tu măcar o cafea? întreabă, cu capul sprijinit în mână.
Am deschis dulapul suspendat și am scos cafeaua. Mi-a luat un minut să pun apa la fiert și să găsesc și zahărul.
- Crezi că ochii lui au culoarea cafelei ? ma întreabă visătoare. Următorul lucru a fost simplu. Zahărul a ajuns în capul ei, iar eu am plecat din cameră.

Buna lume! La multi ani tuturor ! Sper sa va placa acest capitol si tin sa-i multumesc Cristinei pentru diacritice, pe care nu le prea pun.