Aș putea spune ca dimineața și-a facut repede apariția. După o noapte spectaculoasă alături de cel mai tare tip din viața mea, razele soarelui îmi mângâie pielea. Mă întorc pe spate și aștept să se trezească. Deschide ochii si imi zâmbește, iar eu mă pierd în privirea lui.
Dar asta înseamna să mint. În realitate ploua cu grindină, iar eu fug, fară umbrelă, la cursuri. Definiția unui inceput "perfect" al unei zile de scoala. In timpul maratonului meu prin ploaie nici nu am observat persoana care incerca sa țină pasul cu mine. Tipul blond de la scoala mergea alaturi de mine. Sau ma rog, incerca.
-Buna! Anda, nu? mi-a zis. Avem prima ora impreuna.
-Mda, stiu. Doamna Tristan.
-Hei ! Incerc sa fac conversatie, dar se pare ca nu prea ai chef, ha?! continua sa ma sâcâie tipul cel nou. Eu sunt Denis.
Il ignor si imi vad in continuare de drum. Dupa aproximativ 5 minute de liniste binecuvântată s-a auzit iar vocea lui Denis.
- Ce zici de un suc după cursuri ? ma intreaba rânjind. Ma uit la el, apoi la drum si iar la el. Inca astepta un raspuns.
-Mai repede aș sta 3 luni pe scările blocului sa astept sa înceapă sezonul 7 din Game of Thrones. Si probabil ca asta o sa si fac ! am raspuns inainte sa ma îndepărtez cu totul de el.
***
După ora a treia ma cuprinse plictiseala. Denis imi tot dădea târcoale in speranta ca ma poate aborda, dar l-am ignorat cu desăvârsire. A fost o zi normala : imi e foame, oră, mănânc, oră, iar foame.
Chiar ma gândeam cum ajung acasă atunci când am primit un sms.
" Zâmbește măcar pentru mine! Promit ca te iau cu mașina daca ești cuminte."
OK, acum citește si gânduri?!?! Până la urmă am ignorat gluma asta proasta.
La sfârșitul orelor mi-am luat geanta si am mers pe culoarul care ducea la usa principala. Cineva alerga in urma mea.
-Anda! Stai putin! m-a strigat tipul cel nou.
-Tu chiar nu te dai bătut niciodata? am intrebat exasperată.
-Uite, nu cunosc pe nimeni de prin zona. Si chiar vreau sa iesim sa bem un suc.
M-am uitat la ceas si i-am zis:
-Nu pot. Ma așteaptă mașina. Poate altădată.
Am iesit din clădire impreuna, iar Denis m-a "iertat" de data asta si a luat-o in josul străzii cu mâinile in buzunare. Am respirat ușurată si am vrut sa plec spre casa... Chiar era acolo! Un taxi mă aștepta cu motorul pornit sa ma duca acasa.
Am revenit ! Nu prea am scuze ptc nu am mai scris nimic de 1000 de ani lumina, dar liceul chiar ma omoară. Promit sa scriu mai des si sa nu ma apuce apocalipsa pâna la urmatorul capitol. Sper sa va placa cel de acum. -A
CITEȘTI
Furtuna adolescentilor (Cartea a II-a)
Teen FictionO noua aventura in viata Andei... Cand lucrurile par sa revina la normal cineva îi dă din nou planurile peste cap. Va mai putea ea sa suporte presiunea? Sau va distruge tot ce o făcea odata fericita? " Imi era dor de zâmbetul tau! - Un Prieten"
