17.

11.6K 972 109
                                    

A/N Trebuia sa il postez de dimineata, dar nu s-a salvat tot si cand am verificat si am vazut asta, era fix cand trebuia sa plec la scoala si am stat 5 ore trista si n-am putut sa vorbesc toata ziua si am plans si uugh

Si acum imi vine sa plang pt ca nu e cum voiam eu pt ca nu e la fel si si si, va las.


Greseala neintentionata nu e atat de grava. Dar cum ramane cu greselile pe care le facem intentionat? Cum ramane cu sentimentele de vina pe care le acceptam, desi stim ca le-am fi putut impiedica?

Cum ramane cu lucrurile rele pe care le facem doar pentru ca ne plac?

Atunci nu exista scuze. Atunci, numai noi suntem vinovati.

Iar eu, in acel moment, eram vinovata. Mai vinovata ca niciodata.

Si incercam cu toata fiinta mea sa dau vina pe Jace, pe mainile lui care imi strangeau talia, pe buzele lui care lasau arsita pe pielea mea, pe vocea lui care imi topea orice farama de constiinta.

Dar cum puteam invinovati ceva ce pur si simplu, adoram?

Partea mea dreapta era lipita de el, in timp ce pasii nostri se auzeau pe asfaltul din fata cladirii aceleia. M-am gandit la faptul ca purtam doar o pereche de pijamale si camasa lui. Am deschis gura sa ii reamintesc asta, dar mana lui mi-a strans mai tare talia si pasul lui si-a marit viteza, fortandu-ma pe mine sa fac la fel.

Si am lasat-o balta.

Doua siluete imense stateau la intrare. Priviri aspre si haine complet negre sunt singurele detalii pe care le-am observat, fiindca odata ce Jace i-a soptit ceva unuia dintre barbati, eram deja inauntru.

Un coridor cu podea de ciment si pereti gri au aparut in fata noastra, dar Jace a mers inainte cu aceeasi incredere cu care paseste pretutindeni si m-a facut sa inteleg ca stia bine locul.

Cativa metri mai tarziu, ne-am oprit in fata unei alte usi, cu alte doua garzi pe care nu m-am mai obosit sa le privesc. Cand usa s-a deschis, dintr-o data, aerul din jur s-a schimbat.

Nu mai eram intr-o cladire obisnuita. Eram intr-un loc spatios, cu podea lustruita, canapele din piele si pereti acoperiti de tapete scumpe. Covoare cu modele orientale erau intinse pe jos si un candelabru imens facea o treaba foarte proasta in a lumina locul.

Decorul tipa lux si aroganta.

Dar ochii mei s-au oprit sa analizeze persoanele din incapare, apoi.

Barbatii imbracati in negru din fiecare colt al camerei erau clar garzile. Pe canapele erau doi barbati de maxim 30 de ani care radeau insuportabil in timp ce doua fete cu rochii scurte, pline de paiete, stateau lipite de ei si radeau si ele la tot ce spuneau ei.

In jurul unei mese, pe scaune din lemn negru, mai multi barbati care inspirau autoritate si aroganta, jucau carti.

Analizand teancul de bani din mijloc, era clar ca jucau pe bani.

Si se parea ca unul dintre ei, probabil cel mai tanar de fapt, castiga. Ochii lui deschisi la culoare i-au intalnit pe-ai lui Jace si ranjetul lui i s-a marit.

- Oh, Jace, ai venit!

Pentru o secunda, nu am mai simtit trupul lui Jace langa al meu, din cauza ca s-a apropiat de strainul de la masa, salutandu-se reciproc si incepand sa vorbeasca. Din felul in care se comportau, erau clar prieteni. Si din modul in care blondul asta se misca si vorbea, parea ca el avea gradul superior de autoriatte printre ceilalti.

Mi-a fost greu sa il analizez mai mult, caci privirea lui s-a atintit asupra mea si mi-am simtit respiratia oprindu-mi-se pentru un moment.

- Si cine e prietena ta, Jace?

Lista PopularitatiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum