Hiden of love

Kill em with kindness

" Te rog , lasa-ma in pace. Harry te roog!" il implor plangand. Se uita la mine cu scarba si imi sfasie tricoul, ma arunca pe pat si in 2 secunde este deasupra mea. Imi prinde mainile deasupra capului, frica imi fuge prin vene,imi duce mainile la fermuarul blugilor mei."Opreste-te" implor dar el pare sa nu auda nimic. Ma zbat sub el, incerc sa scap dar nu am nici cea mai mica sansa.O sa fiu violata, EL o sa ma violeze si eu nu mai pot face nimic, sunt neajutorata.

Imi dechis ochii speriata si ma uit in jur. Nimic. Sunt acasa, in patul meu, speriata de bombe.Nu stiu cum am ajuns aseara inapoi acasa. Eram atat de panicata si confuza ca nu am mai dat importanta la nimic altceva. Dar cel mai ciudat mi se pare ca l-am visat pe baiatul cu ochii de jad. Cuvintele Jennei imi revin in minte. Poate din cauza cuvintelor ei am avut visul asta ciudat.

Ma duc in baie si deschid dusul. Astazi am prima sedinta la psiholog, sper doar ca totul sa mearga bine. Inaintez in dus si simt cum apa imi relaxeaza muschii. Inchis ochii si ma las purtata de val, dar asta se pare ca e o prostie, tot ce vad sunt acei ochii verzi care imi ardeau pielea. deschis ochii imediat, nevrand sa mai vad acea persoana niciodata in viata mea.

Ies din baie cu un prosop infasurat in jurul corpului meu prapadit,imi iau delefonul si ma uit la ceas: 9:43. La 10:30 trebuie sa fiu la psiholog. Imi iau din dulap lemgerie alba, un tricou alb si pantaloni, desigur, tot albi. Cobor jos si intru in bucatarie, Zayn e la masa si mananca. Imi face semn spre portia mea si ma asez tematoare la masa, el observand retinerea mea.

"Hope, te rog, nu-mi fa asta!" spune cu durere in glas. "Nu am avut de ales, chiar nu am avut. Daca sunt in acea banda asta nu inseamna ca iti voi face rau. Mai ales tie, o sa te protejez cu pretul vieti mele nenorocite. Te implor, nu-ti fie frica de mine."

Ma uit in farfuria mea cu lacrimi in ochii, are dreptate. El mereu m-a salvat, nu mi-a facut rau niciodata. E o prostie din partea mea sa ma tem de el, e fratele meu, nu m-ar rani niciodata. Imi ridic capul si ii fac seamn ca am inteles.

"Suntem ok?" intreaba inca trist.

"Da" ii spus, incercand sa schtez un zambet.

"Hai manaca si sa mergem, nu vreau sa intarzi!" incep sa mananc incet.

Zayn se uita in farfurie si pare dezamagit."Hope ai luat doar doua bucati din omleta. Daca le poti numi bucati, mai mult firmituri." spune pe un ton dur. Imi duc privirea in pamant si lacrimile isi fac rapid aparitia. " Hei, Hei. Nu plange, nu am vrut sa sune atat de dur. Imi pare rau. Doar....doar ca te vad din ce in ce mai rau pe zi ce trece."

"S-sunt bine" spun si imi potoloesc lacrimile. Imi ia mana in a sa si mergem la masina, deschide portiera si intru punandu-mi centura de siguranta.

In 20 de minute ajungem langa o cladire micuta cu 2 etaje. Cobor din masina si astep ca Zayn sa ajunga in dreptul meu. Intram in clatire si mergem la receptie.

"Sora mea are programare la Dr.Payne." spune Zayn iar asistenta ii cere numele.

"Am sa va conduc pana la Dr.Payne, din pacate doar ea poate merge, dumneavastra va rog sa ramaneti aici.." si ii face semn pe o canapea de asteptare "..sau puteti veni sa o luati in aproximativ o ora jumatate.Sedintele sunt mai lungi la inceput." spune asistenta pe un ton foarte politicos.

"Vin sa te iau mai tarziu." se apropie si imi saruta parinteste fruntea. Ii fac semn din cap, aproband si pleaca.O urmez pe asistenta pe scari, urcam pana la ultimul etaj si imi arata spre ultima usa de la capatul coridorului.

"Sper sa te faci bine cat mai repede, esti o fata foarte frumoasa." imi spune dulce, zambindu-mi. Schitez un zambet si ma indrept spre usa cabinetului. E o usa de un alb stralucitor. Bat la usa timida , aud un intra si deschis usa. In fata imi apare o camera spatioasa, totul fiind de un alb ametitor cu mici pete de culoare. Imi intrept atentia spre doctorul meu, e un barbat in jur de 45 de ani, inalt ,slab, tuns scurt si cu ochii caprui. Zambeste si imi face semn sa ma asez pe fotoliul din fata biroului.