Sorry! I'm a girl!

Unu

   Baiatul, inalt de statura, iesi din inchisoarea in care si-a petrecut un an din viata, alaturi de fratele sau, JungKook.

-Ti-am zis eu! E vina lui Sidney! Din cauza ei ai ajuns asa!  striga brunetul.

-Dar JungKook! Chiar regret ca a murit! Era iubita mea, in care mereu aveam incredere! Nu stiu de ce ar fi trebuit sa moara, chiar cand simteam mai multe pentru ea! Peste 2 ani trebuia sa ne casatorim! Sa avem doi copii! striga Yoongi, cu ochii invadati de lacrimi.

       Yoongi a fost arestat acum un an din cauza ca a condus beat.El mereu se imbata cand isi amintea de ea, dar in cazul asta, acest obicei nu i-a facut decat rau.Tanarul acum nu se mai putea opri din plans.Intra in masina, urmat de fratele sau, care de obicei nu conducea, dar acum trebuie sa o faca.Se gandea ca Yoongi e acum prea indurerat pentru a mai face vreun lucru.

       Lui JungKook chiar ii parea rau ca iubita fratelui sau a murit de cancer.O chema Sidney si era o fata modesta, dar foarte hotarata.Avea parul blond ca niste raze dragalase de soare, ochii caprui si stralucitori ce te hipnotizau de fiecare data cand ii priveai, nasul mic si buzele pline, mereu date cu ruj stralucitor.Pielea ei, alba ca spuma laptelui era una unul dintre semnele ca ar fi bolnava.Din pacate, aceasta a ascuns acest lucru timp de 3 ani.Nu a putut spune asta nimanui, nici macar lui Yoongi, in care avea cea mai mare incredere.Urma sa se casatoreasca peste doi ani cu el si sa faca doi copii.Dar nu a fost sa fie...Cei doi frati ajung acasa, insotiti de o gramada de griji si suparari.

       Ei locuiau singuri de cand mama lor a murit intr-un accident de masina, iar tatal s-a mutat in Busan pentru a-si petrece zilele si noptile cu o femeie incredibil de bogata, care , insa nu era prea draguta cu oamenii.Yoongi mereu se gandea ca tatal sau face o greseala, dar nu putea sa-i spuna.Il vedea prea fericit cu acea femeie, deci nu le putea strica relatia.

        Amandoi se trantesc pe canapea, cu gandul ca maine vor merge iar la scoala.Yoongi ura scoala, deoarece toti colegii ii spuneau ,,Suga'', iar profesorii il judecau pentru pasiunea sa, muzica.Uneori, chiar statea o noapte intreaga sa compuna o melodie, in loc sa-si faca temele.Era sa fie exmatriculat din aceasta cauza.

-O noua zi de scoala, un nou atac de critici! sopti JungKook mai mult pentru el.

          Nici pentru acesta nu era ,,lapte si miere''.Mereu era lovit de catre profesori, care au o patima foarte grea, anume bautura, iar colegii isi bateau joc de el din cauza ca arata ca o papusa.Dintotdeauna i se spunea ,,Kookie'' si acest lucru il enerva.Din fericire, cei doi au cunoscut cinci baieti in preajma carora s-au simtit intelesi.E vorba de ,,grupul singuraticilor'', format din Jimin,J-Hope, V, Rap Monster si Jin.Fiind niste foarte buni compozitori, au ajuns trupa scolii, alaturi de Yoongi si JungKook.Chiar daca sunt cei mai buni in materie de muzica, tot sunt numiti ,,baieteii underground care nu stiu nimic''. Uneori, cei doi isi doresc o viata mai linistita, ferita de suparari, griji sau critici.

-Hai sa mergem!

           Tinand cont ca era ora 10:40, Yoongi isi lua ghiozdanul verde pe care nu l-a mai tinut de mult timp in spate, apoi iesi pe usa alaturi de fratele sau.Nu ii pasa ca era imbracat nu tocmai decent, chiar daca stia regula esentiala a scolii, aceea de a se veni mereu in uniforma sau in haine decente, alb-negru.

        Va dati seama, nu se mai putea duce inapoi sa se schimbe.Timpul nu ii permitea si era si un lenes incurabil.Dar va asigur, cand scapa de lene, e gata sa distruga tot ce-i sta in cale.

        Ajunsi la scoala, cei doi rasufla usurati ca nu au intarziat deloc.Cum pauza ii chema la relaxare, se pun amandoi pe o banca, asteptand inceperea orei, care nu putea fi decat un esec pentru ei.

-Ah, eu ma duc sa-mi iau o cafea! Vrei si tu? intreba JungKook dupa cateva momente.

         Yoongi nu era genul care sa bea cafea.El prefera ceaiul sau apa.Dar cum si-a uitat sticla cu apa minerala, i-a acceptat mica propunere a frateui sau, care era un fan inrait al cafelei.Cel mare nu a putut decat sa astepte pe banca.Privirea ii fugi pe o fata mica de statura, care semana cu ea.Brusc, si-a reamintit de scena mortii lui Sidney, iar acum, Yoongi nu isi mai putea controla lacrimile, asa ca isi lua din micul lui ghiozdan un pachet cu servetele uscate.Isi sterse repede obrajii, tocmai pentru a nu atrage priviri.De acum inainte, gandul acesta ca Sidney a murit il va bantui toata viata.

                                                                         ***

      Moonbyul butona de zor telefonul, in timp ce isi savura milkshake-ul de capsuni si menta.Dar mica ei distractie ii fu stricata de venirea tatalui ei.

-Moonbyul, va trebui sa discutam.

       Satenei ii fierbea sangele in vene.Stia ca aseara a fost in club cu cea mai buna prietena a sa fara stirea tatalui si acum ii era frica sa fi aflat.

-Azi vei pleca la Daegu pentru o misiune!

       Fata se bucura ca nimeni nu a aflat ce peripetii a avut ieri, mai ales ca putea fi arestata.Era foarte curioasa despre ce fel de misiune era vorba, pentru ca mereu a vrut sa fie ca tatal ei, numai ca nu avea elisticitatea necesara.Dar asta nu e o problema,nu?

 -Min Yoongi, un baiat cam poznas a scapat recent de la inchisoare.Ce trebuie sa faci tu este sa te costumezi in baiat si sa te dai drept colegul sau.Poti chiar sa-l faci sa se indragosteasca de tine, pentru ca s-ar putea sa fie...

        Moonbyul l-a intrerupt.Era socata.Stia ca nu e usor sa-ti ascunzi adevarata identitate si chiar nu ar sti cum ar reactiona Yoongi daca ar afla ca e defapt fata.Oricum, se duse repede in camera ei sa se pregateasca, nu inainte de a-si imbratisa tatal.Cum facea mereu cand primea o veste buna, satena isi suna cea mai buna prietena, Solar.

-Solar, voi pleca la Daegu!