Lost In Love. I-Mistake*

Prefaţă



NU INCEPEȚI SĂ CITIȚI ASTA. NU O CONTINUI, ȘI AM PRECIZAT CĂ AM INCEPUT ALTĂ CARTE..INDREPTAȚI-VĂ ATENȚIA SPRE BEYOND LIFE.

.....Nici nu vreau sa ma intreb de ce eu...nici nu vreau sa ma gandesc. Tot ce stiu e ca...doare. O durere care nu dispare atat de usor, care nu mai dispare deloc. Oamenii nu mai sunt oameni, ei te ranesc, nici macar un animal nu ar fi in stare sa te raneasca atat de tare precum o fiinta umana....Si te intrebi...De ce eu?...Ce am facut sa merit asta?...Dar de ce nu tu? Ce n-ai facut sa nu meriti asta?

Da...exact, doare...si ce? Cu timpul te obisnuiesti. Timpul te schimba, nu te face mai puternic, te obisnuiesti tu cu durerea...si poate..incepe sa iti placa, sa iti placa atat de mult incat ajungi sa mai vrei, din ce in ce mai mult, sa vrei durere incontinuare. Poate esti deja obisnuit sa fi ranit si la randul tau...sa ranesti! De ce ingerii mor primii? Demoni afurisiti. O sa razbun fiecare inger distrus, o sa devin una dintre ei...nu imi va mai pasa ce urmeaza, ha...ingeri? Aia sunt doar in povesti..iar noi...noi traim o realitate crunta si terebranta. De ce mi-ar fi frica de intuneric...cand intunericul mi-a vindecat ranile?

Intunericul m-a ajutat cand nimeni nu a facut-o...cand nimeni nu mi-a acordat atentie si nimanui nu i-a pasat daca exist. Voi...animalelor...omorati suflete...Te numesti om nu? Stanjenitor...oameni sunt aceea care stiu sa iubeasca...nu sti sa iubesti? Stii sa iti bati joc, esti un animal pradator cu sange rece si inima de gheata, nu exista loc de sentimente in acel gol pe care tu il numesti suflet.

De ce sa fiu normala? Am fost normala si inainte, mi-a ajuns! Pot manca durerea fiintelor vii, asa cum si ele mi-au mancat mie fericirea!♥♥♥