Cântec Trist

Capitolul 19

Capitolul 19

Megan POV.

18 Martie 2012

Poate am crescut, poate m-am maturizat, poate m-am dezvoltat, dar un lucru este cert. N-am uitat-o niciodata pe Tory si presupun ca nici ea pe mine, caci iubirea a fost mare in tineretile noastre.

Chiar si acum, dupa 6 ani sunt in stare s-o caut si s-o fac sa se razgandeasca in decizia luata. Din pacate, nu stiu unde locuieste, nu stiu daca m-ar recunoaste si nu stiu daca e implicata deja in altele.

Cat despre mine, dupa trei ani de meditati, am reusit sa devin o legenda in Timisoara. Peste tot unde ma duceam, lumea ma punea sa cant vocal ori sa le dau cate un autograf. Sunt mandra de mine!

Imediat dupa ce m-am despartit de Matt, l-am intalnit pe Darian care m-a iubit cat m-a iubit si a disparut brusc.

Acum ca sunt singura, prefer sa stau sa ma mai gandesc la urmatoarea persoana care-mi spune ca ma place. Revenind la situatia dintre mine si Victoria, de cand n-am mai vorbit cu ea, m-am gandit foarte mult la treaba cu Tim. Mi-am pus ordine in ganduri si stiu cu siguranta ca as fi mult mai buna ca barbat decat ca femeie. Chiar insasi Tory mi-a demonstrat aceasta teorie, dar fara ea, Tim nu exista.

In ultimi 4 ani, am suferit o schimbare radicala de imagine, din blondul care stralucea in lumina soarelui, am convenit la un roscat inchis. Ochii de un verde neschimbat, un verde inchis, aproape spre gri. Trupul din ce in ce mai slab, atat de slab incata as putea face o cariera de model din asta, daca m-ar tine.

In prezent, ma regasesc in minunatul Bucuresti, in micul Paris, casa femeii care a disparut din viata mea cu mult timp in urma, luandu-mi si inima totodata.

Avand in vedere ca cei de la conservator m-au trimis aici, datorita concerturilor mele fantastice de anul trecut, ar trebui s-a profit de aceasta ocazie si sa vizitez cateva obiective turistice.

Se pare ca voi tine un concert mare la Sala Palatului, am auzit atatea despre acest loc si acum sunt tare fericita sa ajung la el. Emotile ma ucid cu fiecare secunda in timp ce ma uit pe geam si ma gandesc la ceea ce va urma.

Imi musc buza inferioara si imediat ce imi aduc aminte de copilaria mea alaturi de Tory, ma preling pe podea si incerc sa-mi elimin fiecare gand din cap despre ea. Brusc, Ionut, unul din colegi care au venit cu mine pentru concert, ma surprinde cu cateva poze.

- Mi-ai facut atatea poze! Lasa aparatul jos, blitul tau ma ataca, spun iritata si renunt la incruntare. Cat e ceasul?

- E aproape 8.

Constienta de faptul ca minunatul meu concert incepe in jumatate de ora, ma ridic de pe jos si imi iau geanta de pe pat. Nu stiu unde este mai exact este acest loc, insa merg alaturi de toata echipa si n-am sa ma pierd. De-a lungul drumului, imi verific mesajele de pe telefon si realizez ca n-am primit nimic de la spital.

Pana voi incepe facultatea de medicina, sunt un fel de asitenta neplatita care vrea sa vada cum sta treaba. Imi place! Imediat ce ajungem la destinatie, fara sa mai pierd un moment, ma refugiez in propria cabina si incep sa ma schimb de haine, tot mai emotionata.

De obicei fac gafe cand privesc multimea gata sa ma asculte, dar de data asta ma voi stapani si voi determina toata sala sa ma iubeasca!

Imediat ce rochia alba se muleaza perfect pe picioarele mele subtiri si lungi, ies din cabina cu o noua culoare in obraji. Rochia de pe mine e cea mai frumoasa creatie pe care o putea face un designer.

O floare imensa si alba in mijlocul pieptului si din dreptul ei pana in jos, mii de siruri rosii cu buline albe inauntru. Ma simt atat de bine purtand aceasta rochie mirifica!