Durere

11 4 0
                                    

Damian pov
Mi se rupe inima sa o vad pe sora mea plângând, dar oricât as încerca sa o calmez nu pot. Acum suntem in mașină , tata conduce, iar eu sunt pe banceta din spate , o tin pe Krista in brate, acum macar nu mai plânge asa de tare. Stiu ca e dureros sa nu stii cine te-a născut, sa nu iti aduci aminte cine ti-a dat viata. De maine o sa sun la un detectiv particular sa ma ajute sa o gasesc, si pe ea si pe Emilly.Mi-a trecut prin minte ca Ema , sora noastra este cea la care am fost astazi, cea cu bursa, pentru ca seamana destul de tare.Dar sora noastra si mama s-au mutat in alta țara, si clar nu e aia mama, Ema seamănă ceva ceva , dar totusi , sa fim serioși . Alt Argument ar fi ca nu au același nume, ce-i drept il au asemanator, dar nu-i același.
Cand am ajuns acasa, mama , adica Melisa ne astepta in fata portii îngrijorată. Krista dormea asa ca am luat-o in brate si am dus-o in camera ei, fara sa le adresez nici un cuvant. O învelesc , ii sting lumina si ma îndrept spre usa
-Nu ții se pare nedrept?ma intreaba ea
-Ba da. Dormii, maine va fii o zi grea.spun si ies afara, pe hol ma intalnesc cu tata care ma prinde de braț
-Credeti-ma ce si pentru mine e greu
-O sa o gasesc, o sa le gasesc. Cu sau fara ajutorul tau.
-Am incercat
-Acum incerc eu. Si cand vreau ceva obțin.spun si merg la mine in camera trântind usa dupa mine.

Jocul meu , regulile voastreUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum