Fă-i să sufere.

Prieteni din nou.

Am deschis ușor ochiii. Soneria enervantă a telefonului mă trezi din somn. Încă adormită, am răspuns la apel fără să mă uit cine sună.

"Alo?" "Dormi?" "Da, vorbesc cu tine prin somn, Jesy." "Doar vroiam să-ți spun că azi e ziua cea mare și trebuie să facem cumpărături, fato." "Oh, nu, Jesy, orice, numai shopping nu." "Deci să înțeleg că ne vedem în 15 minute în fața blocului tău."

Și cu asta a închis, lăsându-mă pe mine să fierb în suc propriu. Sper, doar sper să nu le aducă și pe celelalte. Prietenele mele Jesy, Jade și Anne, oricât de bine intenționate ar fi, sunt foarte enervante când vine vorba de shopping. Nu mă lasă să aleg nimic, zicând că eu nu știu ce-i moda, ca ele.

M-am ridicat din pat leneșă și m-am balansat pe propriile picioare până în baie. Am făcut un duș ce a durat mult mai mult de cincisprezece minute. Jesy mi-a lăsat o mulțime de apeluri și mesaje la care nu am răspuns.

M-am îmbrăcat cu ce am apucat și am coborât în fața blocului unde mă aștepta o Jesy foarte nervoasă. Ea și Jade fac și ele parte din agenție și am fost trimise de multe ori împreună în misiuni, iar Anne este încă la antrenamente. Spre ghinionul meu, de data asta eram pe cont-propriu și prietenle mele nu puteau veni, așa că s-au hotărât ca cu o zi înainte de plecarea mea, să-mi facă ele bagajul.

"Tu îți dai seama că ai întârziat 20 de minute și eu te-am așteptat ca o proastă aici, nu?"

Și... Începem.

Am dat din umeri nepăsătoare și am observat că, spre norocul meu, celelalte fete nu erau cu ea.

"Mersi că nu le-ai adus și pe celelalte fashioniste, pentru că eu una chiar nu aveam nevoie de o sesiune de shopping cu voi." chicotesc eu.

"Defapt ne întâlnim cu ele la mall." îmi spuse ea zâmbind răutăcios.

Am oftat, știind că mă așteaptă o zi grea și am mărit pasul spre mall.

Știu că prietenele mele îmi vor binele dar mereu mă tratează ca pe un copil mic ce nu știe să se descurce singur. Chiar dacă sunt mai mică decât ele cu șase ani, sunt cea mai bună de la agenție. Am paisprezece ani și sunt în agenție de la vârsta de zece ani. Acolo mă simt acasă, acolo este familia mea. Asta pentru că până să ajung la Harvey, eram o simplă orfană.

"Am ajuns."

Am intrat în mall și ne-am îndreptat spre cafeneaua de la ultimul etaj, unde trebuia să ne întâlnim cu fetele.

"Pun pariu că Liam de-abia așteaptă să te vadă." râse Jesy.

"Mda, defapt nu l-am anunțat încă că o să trec pe la el. O să fie foarte surprins."

Jesy se opri în loc și afișă o față serioasă și șocată.

"Stai, ce? Cum să nu-l anunți? Dacă nu te primește și nu o să ai unde să stai? Știi doar că de-abia s-a despărțit Danielle de el. Nu cred că are chef de tine. Trebuie eu să mă gândesc la toate?"

"Of, iar devii stresantă. Știi doar că o să mă descurc, numai sunt un copil, doar." zâmbesc eu ”irezistibil” și îmi arăt gropițele.

Chestia asta merge mereu, iar lumea mă crede drăgălașă și mă lasă să fac ce vrea inimioara mea.

"Ai dreptate. Cred că am exagerat. Îmi e frică să nu pățești ceva."

V-am spus eu că merge, nu?

După câteva ore bune de colindat prin magazine, ne-am oprit la un Mc. În Chicago sunt la tot pasul de-astea. Am mâncat ceva și după aceea, la insistențele mele, ne-am oprit și la salonul de făcut tatuaje.