Same blood (Harry S. fanfic.)

Epilog

Știi momentul acela din viața in care spui ca nu mai ai nimic de pierdut ? Ca ai luptat destul si ai pierdut tot ? Ca rămâi doar o carcasa goală, pe când sufletul tău e sfâșiat in mii de bucăți aruncate la întâmplare ?

Impactul cu podeaua ma face sa închid ochii. Nu mai vreau sa ii deschid, nu mai vreau sa-mi bubuie in fata adevarul. Ma las la voia sortii. Palmele sale fac contact cu fata mea urmate de icnetele mele de durere. Imi duc instinctiv mâna la locul inflamat. Deschid ochii dând de acei iriși negri ce ma ard pana in măduva oaselor, de acel par precum nisipul, de construcția sa intimidanta.

- Iti place sa joci dur, ă? Tarfo!

Atingerile sale imi ard pielea provocându-mi scârbă. Își plimba limba sa aspra pe linia pulsului meu, apoi ma musca ușor de lobul urechii șoptindu-mi " De acum ești jucăria mea, voi face ce vreau eu cu tine." Imi musca pielea gâtului, sugand cu putere locul apoi privește mândru vânătaia provocata. Nu mai pot sa imi reprim lacrimile, începând sa curgă șiroaie pe obrajii mei palizi. Imi plasează un sărut pe buzele mele uscate si însângerate simțind cum ramân fără aer.

- Daca vei fi fetița cuminte, te vei scuti de prea mult chin. Poate vei afla adevarul intr-o zi, depinde de cat de bine știi sa fii cățea cuminte.

Adevăr ? Ce adevăr mai poate sa fie ? Tot ce am trăit a fost o minciuna?! Nu, nu! Sunt doar vorbe in vânt, e doar șantaj. Asta trebuie sa fie. Simt cum viața mea e un film horror in care eu sunt protagonista. Ma las prada demonului făcând pact cu moartea.

Intr-un moment de neatenție deschid gura, fapt ce ii permite sa își îndese limba făcând cerculete mici in cavitatea mea bucala. Il mușc tăios de limba iar bărbatul se da de pe mine înjurând. Profit de poziția sa si ii lovesc cu genunchiul cat pot de tare "juniorul" dintre picioare. Se ghemuiește din cauza durerii tinandu-se cu mâinele de locul lovit, masand ușor. Cu ultimele forte rămase, ii aplic o lovitura in spate si il privesc izbindu-se de podeaua pe care mi-am vărsat lacrimile amare atâta timp. Il lovesc cu piciorul in stomac, apoi in cap si o iau la fuga in jos pe trepte. Privesc usa de la intrare ca fiind singura mea scăpare, alergând intr-un suflet spre lumina de dincolo de usa. Trag de clanță disperata, încercând sa o sparg. Răbufnesc învinsa si caut o alta modalitate. Fereastra ! La dracu, fereastra ! Alerg spre fereastra, deschizând-o. Imi arunc piciorul peste pervaz, urmând si celelalt făcându-mi avânt. Imi simt piciorul tras de doua mâini ferme si talia cuprinsă între brațele sale. Fir-ar al naibii!!

- Pleci așa repede, păpușa ?

* Am emotii pentru aceasta carte, fiind prima, sper sa va placa !

Va astept cu drag parerile, criticile si laudele.

Le dedic cartea unor persoane importante din viața mea: sprijinul meu, umărul pe care pot plânge, iubitul meu Paul, surorilor mele din alta mama, Mimi si Iulia, pentru ca m-ati sustinut neconditionat si m-ati ajutat. Fara voi nu as fi putut ! <3

xoxo, Larisa