Same blood (Harry S. fanfic.)

• Capitolul III. •

" Credeai ca ai scăpat, little Angel? Jocul de abia acum începe! "

Mi-am mijit ochii spre hârtia scrisă cu sânge, citind biletul de zeci de ori. Panica imi fulgeră corpul împletindu-se cu frica si jur ca fiecare celula din mine tremură. Aparatul ce imi măsoară pulsul a luat-o razna, inima bubuindu-mi in piept si ma rog sa fie o gluma extrem de proasta. Usa salonului se izbește cu un zgomot puternic si încremenesc. Daca m-as putea mișca, mi-as face zeci de cruci sa nu mor acum.
Doi doctori si trei asistente își fac apariția alarmați.
- Ce s-a întâmplat?! Inima i-a luat-o razna! Tună o asistenta
- Nu avem timp sa deslușim Misterele lui Sherlock! Un doctor tipa la femeia ce ar trebui sa-si facă treaba mai repede.
Una dintre asistente scoate o seringa din ambalaj, iar cealaltă prepara un ser. Bagă acul seringii in substanța albă si da ușor cu degetul peste capătul acesteia, testând-o. Simt înțepătura in brat si o stare de somn ma învăluie. Un doctor ma resuscitează cu podul palmei pe pieptul meu apasand brusc si scurt.
- Nu raspunde, adu electroliții!
In salon este agitație si observ asistentele cum se mișca din stânga in dreapta dupa cele spuse de doctori, aducând cele necesare manevrelor.
Incep sa ii vad in ceata in timp ce ei încearcă sa ma salveze iar privirea mea se încețoșeaza cand cei doi electroliți sunt puși pe toracele meu, zguduindu-ma pana in măduva oaselor.

*

Ma trezesc ca dintr-un coșmar, corpul meu fiind transpirat dar palid. Il observ pe Harry lângă patul meu tinandu-si capul între palme, sprijinit de pat. Își ridica chipul si imi da accesibilitatea de a-i scana fata: ochii lui sunt roșii si vineții, buzele crăpate, parul ii este răvășit dar sexy, iar cearcănele își au locul sub perlele de jad ce ma amețesc. Imi străpunge corpul doar cu o privire, parca ar putea citi prin mine. Observ ca tine trandafirul negru in poala si amintirile imi trec prin fata ochilor precum un fulger.
Efectul anestezicului a trecut si încerc din instinct sa ma dau in spate, protejându-ma dar durerea e mult prea mare. Ramân imobilizata si icnetele mele il sperie.Harry imi vede privirea ațintită asupra florii ce am început sa o urăsc si își da seama de reacția mea.

- Ce? Nu! Nu, nu! Aicha, nu eu ti-am lăsat trandafirul asta! Jur, încep sa înnebunesc! Nu stiu, la dracu, nu stiu cine e si ce vrea de la tine! Tipa trăgându-se de parul creț
Lacrimile încep sa imi curgă șiroaie pe obraji din cauza disperării din vocea sa groasa si înalta. Imi dau seama de gravitația situației si ca nu e o nenorocita de gluma proasta.
Se apropie de mine si imi cuprinde fata cu palmele sale mari si calde. Respirația lui mentolata se izbește de mine ca o adiere plăcuta de vara si imi mângâie încet obrazul ce a căpătat culoare.

- Asculta-ma, nu stiu ce se întâmpla, in ce ești băgata sau cine te-a băgat, dar iti promit ca te voi scoate din asta. Nu te las, fluturele meu firav!
Ma obliga sa mențin contactul vizual cu el, chiar daca ochii mei sunt aținti pe buzele lui rozalii. Se apropie din ce in ce mai mult de mine, ii simt inima cum bate in sincron cu a mea peste pieptul meu si ii vad dorința din ochi. Ma atinge ușor cu buzele pe bărbie, urca încet spre buze, se uita in ochii mei.. si imi săruta nasul apoi fruntea.
Se deplasează spre urechea mea si imi șoptește suav "voi avea grija de tine, ești in siguranța lângă mine",apoi se joaca cu lobul urechii mele. Se așeaza din nou pe scaunul sau de lângă patul ruginit si imi cuprinde mâna stânga in palma sa mare. O mângâie cu vârfurile degetelor, mai apoi o săruta.
- De ce ești aici, Harry? De ce ma ajuți mereu?

Ma privește brusc in ochi, deschide gura vrând sa spună ceva dar sunetul ușii deschise il oprește. Ramân cu întrebarea in aer.

- Scumpa mea! Cum te simți ? O, Doamne, m-ai speriat așa tare!

Părinții mei intra in camera de spital si vin lângă mine. Mama imi pune mâna pe frunte si ma săruta pe nas, iar tata ma strânge de mâna. Il vad pe Harry cum iese din salon si privirea mea rămâne ațintită pe usa ce nu s-a mai deschis înapoi.

* Din perspectiva lui Harry •

Cobor din masina mea englezeasca Aston Martin trântind cu forța portiera. Apăs pe telecomanda si automobilul se incuie. Intru in clădirea ponosita de la marginea Londrei si scârba ma cuprinde. Prostituate mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate ma întâmpina, un parfum prea dulce e in aer care ma face sa vomit. Traversez holul si ma întâlnesc cu Everine, o blonda scunda îmbrăcată intr-un "iepuraș" obraznic care ma face sa scuip.

- Ce faci, scumpule ? Imi spune Ev cu un ton provocator
- Știi prea bine. Spune care-i treaba. Ii zic pe un ton distant si rece
- Mrrr, mai ușor, pisoiaș. Esti cam încordat. Nu te simți bine? Ce zici, ne distram puțin ? Imi spune in timp ce se apropie mult prea mult de mine iar unghiile sale imi lasa urme pe abdomen. Da din sprâncene intr-un mod obscen, ma apuca de curea si ma trage intr-un dormitor.
Camera e albă ca laptele iar in mijlocul ei este un pat matrimonial cu lenjerie de un roșu aprins. Tocurile ei răsuna pe parchet, se oprește in mijlocul camerei si ma împinge in pat. Mimează in aer cu degetele niște gherute si scoate un geamăt printre buze. Se urca de asupra mea, venind ușor spre mine in patru labe. Se oprește in zona abdomenului si imi desface cu dinții cureaua strânsă. In tot acest timp ma privește cu un rânjet subtil si se apropie spre fata mea. Cand ii simt respirația de alcool amestecat cu tutun imi revin ca din transă si o dau de pe mine. Asta nu e fata pe care mi-o doresc, nu mai vreau sa ma murdăresc cu asemenea ștoarfe.
- Ce s-a întâmplat, iepuraș? Imi spune mimând un bot de cățel, javra mai bine spus.
- Nu am venit sa imi dai SIDA, zi ce vrei! Ii scuip vorbele in fata.
- Stai liniștit ca nu am SIDA, te asigur.
- Fă! La cat ești de larga, înot prin tine. Ori imi zici ce ai de zis, ori du-te si caută-ti clienți disperați de laba care te accepta cu pizda cat găleata.
Face ochii mari si gura ei formează un "O" (probabil e obișnuita sa deschidă gura, zic si eu) la auzul vorbelor mele.
- Ești așteptat in birou. Imi spune cu vocea tremurândă.
- Ce greu era sa zici din prima! Cățea in călduri! A, da, si apropo, s-au inventat operații de micșorare a "grotei", dupa te vinzi si tu mai scump si tot asa. Ii scuip vorbele si plec val-vârtej spre ultimul etaj, intrând in a treia usa de pe stânga.
Nu ma obosesc sa ciocan la usa si intru, fapt ce il regret din prima secunda. Il vad pe Karol cum i-o trage unei tipe, iar alta zace întinsa pe podea sângerând. Prefer sa ies din camera si sa aștept pe hol decât sa vad cacatul ala. La naiba cu labagii ăștia disperați care nu-s in stare sa-si facă un rahat de prietena. Aștept in jur de 5 minute si din camera iese târfa. Cand trece pe lângă mine scoate un mârâit "senzual" crede ea si trec împingând-o cu umărul. Nu pot înțelege femeile astea, cum se pot dărui oricui fără nicio reținere, cum si-o trag cu orice bărbat care scoate o suma frumușica dar nici măcar nu ii cunosc numele.
- Potolește-ti cățelele. Ii spun lui Karol care se încheia la cămașă
- Parca nu aveai nicio problema cu asta, Harry.
- "Aveam", bine zis.
Ridica dintr-o sprânceană in semn de "ce dracu e cu tine? Ti-e rău?" si imi face semn spre scaunul din fata lui. Ma așez si ma fac comod.
- Deci, Karol, de ce m-ai chemat ?

***********
Ei bine, pe măsura ce capitolele trec, acțiunea se amplifica si vor fi din ce in ce mai lungi.
Va mulțumesc mult daca "m-ați citit" si va aștept părerile.

Vacanța frumoasa, plină de realizări si distracție❤️

Xoxo, Larisa.