Same blood (Harry S. fanfic.)

Capitolul I.

                  

Sunt pierdută in gânduri in timp ce privesc norii pufoși prin geamul destul de murdar. E fascinant sa privești fiecare forma in parte, sa ii analizezi culoarea si cat de repede se deplasează. As fi vrut sa fiu pe un câmp plin de flori, sa stau întinsa pe iarba, sa ma bucur de fiecare atingere a necuvântătoarelor, sa admir fluturii ce se odihnesc pe degetele mele. As fi vrut sa simt fiecare atingere a ploii de vara pe pielea mea catifelata, sa fiu imbratisata de adierea vantului si mangaiata de fiecare raza de soare.

Sunt desprinsa din lumea mea de un cot care ma ghiontește si toate privirile sunt asupra mea. Ma uit in dreapta spre prietena mea, Erica, si imi arata cu degetul arătător sub banca spre diriginta care aștepta un răspuns de la mine.

- Deci, domnișoara Evans, cum rămâne ?

Ma uit spre Erica cerând ajutor din priviri. Simt cum obrajii mei prind culoare si imi aplec capul.

- Te-a întrebat daca vrei sa ții discursul de la festivitate * imi șoptește un băiat din spate cu o voce groasa

- Doamna diriginta, nu cred ca ma voi descurca, voi avea emoții mari si ma voi face de ras. Ii spun fixând-o cu privirea.

- Sunt sigura ca te vei descurca!

Încerc sa spun ceva dar un sunet asurzitor imi gâdila timpanele semn ca ora s-a încheiat.

- Ai timp pana mâine sa te gândești, Aicha. Am încredere in tine. La revedere!

Toți murmuram câte un "la revedere" in timp ce femeia mereu îmbrăcată elegant de 40 de ani ia catalogul si iese din clasa. Imi strâng cărțile cat pot de repede si le bag cu agilitate in ghiozdan. Imi amintesc de "salvatorul" meu si ma întorc spre el. Fac contact cu doi ochi verzi strălucitori ce ma ard pe interior, parul sau cret ma tentează sa-mi pierd degetele in el alintandu-l, iar trăsăturile sale imi par foarte cunoscute de fiecare data când il privesc.

- Te mai holbezi mult ?

Imi trece mâna prin fata ochilor de sus in jos pentru a-mi atrage atenția. Ramân încremenită la auzul cuvintelor sale si roșeața din obraji revine.

- Eu voiam sa iti mulțumesc pentru.. Știi tu.. Diriginta

Ma oprește din bâlbâit, murmura un "cum o fi" si pleacă repezit lăsând in urma un parfum divin.

Ei bine, asta a fost ciudat. Expir aerul care nu realizasem ca il țin prizonier in mine si ma întorc spre Erica urmând-o spre ieșire.

- Cineva s-a indragostittt *Imi spune prietena mea lungind ultima silaba si dând provocator din sprâncene

- Ce?! Ba nu!

- Oh, te rog! Iti cunosc toate fetele si jur ca erai pierdută in spațiu când te holbai la pătrățelele lui, chicoteste blonda

- Nu e adevărat, spun evitând contactul vizual cu minunata mea prietena Erica-știe-tot-Adam

Văzând ca nu o scoate la capăt decide sa amâne trasul de limba pe mai târziu. Mai mereu merg cu ea acasă, eu stau la doua străzi depărtare de casa ei. Erica, blonda dupa care toți băieții întorc capul, prietena mea cea mai buna de 12 ani, sprijinul meu si psihologul care ma asculta fără sa ma judece.

*Flashback*

- Hei, Aicha, hai cu noi sa ne jucam in curte! imi spune băiatul care m-a sărutat prima data in clasa a II-a, "prima mea dragoste"

- Vin mai târziu, vreau sa-mi așez cărțile.

Privesc cum băiețelul da inofensiv din umeri in semn de "cum vrei" si pleacă cu ceilalți colegi in curtea școlii. In timp ce imi căutam caietul pentru științele naturii vad cum o pata mov imensa imi murdărește toate manualele si se prelinge pe sarafanul meu imaculat.