Same blood (Harry S. fanfic.)

• Capitolul II •

* Din perspectiva lui Harry •
La dracu, Aicha! In ce Dumnezeu te-ai băgat?!  Privesc stupefiat imaginea ce se derulează in fata ochilor mei. Corpul ei firav e pătat de amprentele nenorocitului aluia formând o balta de sânge sub ea. Ramân încremenit când ii cresteaza pielea cu un cuțit, apoi o înjunghie fără mila. Țipetele ei ma pun in alerta, alergând cat ma țin picioarele spre acel bărbat. Il smulg de pe Aicha începând sa ma conectez cu el, mai exact pumnii mei se conectează cu bărbia sa. Cade doborât in genunchi scuipând sânge. Vad cum își târăște mâna spre cuțitul de lângă el, iar eu nu mai stau pe gânduri. Iau pistolul ascuns in spatele tricoului si ii zbor creierii. Vad cum se formează o balta de sânge si ii calc fata cu bocancii mei, mutilandu-l.
Ma întorc spre Aicha luând-o in brațe cu grija si ii sărut fruntea apăsat.
- Fii tare, deschide ochii, te rog ! Aicha!!
Tip cat ma țin plămânii si fug spre masina mea așezând-o pe bancheta din spate. Ma urc la volan si pornesc in trombă spre spital.

*

- Va rog, spuneti-mi ce are ! Tip disperat către doctor gesticuland
- Cine sunteți dumneavoastră ?
- Sunt iubitul ei! Spun fără sa stau pe gânduri. Daca ii spuneam ca sunt doar colegul ei de clasa nici măcar nu ma bagă in seama, aruncându-mi-o pe "starea pacienților e confidențiala, doar rudele au voie sa știe bla bla "
Privesc cum doctorul își scoate batista din buzunarul halatului si își curată atent ochelarii. Pe fata lui se citește o urma de regret iar panica ma cuprinde pe măsura ce secundele trec.
- Domnișoara Evans tocmai ce a ieșit din operație. Mi-e teama pentru ea, e un șoc foarte mare pentru corpul ei. Patru coaste rupte si acea tăietura profunda... Tot ce putem e sa speram ca va fi bine.
Paralizez la auzul acestor vorbe, mii de cuțite imi înjunghie inima si o despica rând pe rând. Ma las in jos pe usa salonului trăgându-ma de par cat pot de tare, smulgandu-mi firele negre.
Fata mea e inundata de lacrimi fierbinți si nu pot accepta realitatea. Ea va fi bine, ea e o luptătoare si nu ma va lasa . " NU MA LASA!!" tip cat ma țin plămânii dând cu pumnul in peretele din stânga mea. Ma ridic si ma duc val-vârtej in salonul fluturelui cu aripile frânte.
Ma așez pe scaunul de lângă patul ei si o studiez atent. Este conectata la niște aparate nenorocite care o țin in viața, tubusoarele ce ies din branule o hrănesc iar sunetul pulsului ei jur ca e melodia mea preferata. Fata ei e umflata si vânata,  corpul e acoperit de bandaje si e pusă jumate in gips. Ii învălui mâna mică cu a mea si o sărut ușor.
- Te rog, lupta, Aicha!
Imi las lacrima fierbinte sa se rostogolească pe obrazul meu, căzând pe mâna sa fina. Imi dau frâu liber sentimentelor si încep sa-mi plâng durerea.

* Din perspectiva Aichei •
Încerc sa imi mișc ușor vârfurile degetelor, dar fără succes. Deschid lent ochii si scanez încăperea in care ma aflu. Ma doare tot corpul si sunt foarte amorțită. Stau întinsa pe un pat alb din fier destul de uzat peste care se întinde un cearșaf alb-gălbui cu mici găurele pe alocuri. Un halat care-mi lasă destul de mult corpul la iveală ma învăluie. In încăpere e o liniște mormântală, doar sunetul pulsului meu din aparatul ce-mi măsoară viața da glas salonului. Tot corpul imi e acoperit de bandaje iar in ambele mâini am branule, micile tubusoare imobilizandu-ma. Imi înclin capul spre dulapul de lângă pat si dau de un buchet imens de trandafiri roșii si albi legati cu o funda impresionanta roșie. Imi mijesc ochii încercând sa deslușesc ce scrie pe biletul atasat florilor si vad un scris caligrafic si imaculat
" Însănătoșire grabnica, fluturașul meu! Promit ca iti voi îngriji aripile fragile. "
Gura  mea se curbează intr-un zâmbet si simt doua buze fine ce imi mângâie mâna. Tresar si ma uit instinctiv la sursa, dând peste acei ochi ce-mi electrizează tot corpul.

- Aicha, te-ai trezit ! Spune surprins. Daca zâmbetul sau ar fi încălzit lumea, ar fi fost mereu canicula.
- Har.. Harry
- Nu te forța, liniștește-te. Acum e totul bine.
Spune si ma strânge de mâna intr-un mod afectuos.
- Merg sa anunț un doctor ca te-ai trezit, sa fii cuminte.
Isi lasa la iveală dinții săi albi formând cel mai frumos zâmbet văzut vreodată. Se apropie de fata mea, simțindu-i respirația gadilindu-mi pielea palida si imi plasează un sărut pe frunte coborând spre nas, sărutându-l. Zâmbesc la gestul sau micuț dar semnificativ inimii mele si il privesc cum pășește spre ieșirea salonului.

Am rămas singura si imaginile cu cele întâmplate  au început sa se deruleze in mintea mea ca intr-un film de acțiune, lacrimile inundandu-mi fata. Chipul sadic al acelui bărbat, atingerile ce-mi ardeau pielea, rănile sufletești si fizice si totuși nu înțeleg de ce. De ce eu? De ce a reacționat așa ? De ce a trebuit sa ma lovească, sa ma mutileze? Doar pentru bunul sau plac? Si totuși, cum am scăpat? De ce Harry e aici cu mine si unde e toată lumea ?! Întrebările nu-mi dau pace si nu înțeleg ce se petrece in jurul meu. In salon își face apariția un domn îmbrăcat intr-un halat alb, cu un stetoscop in jurul gâtului si doua asistente.

- Ia uite cine s-a trezit! Brave heart, cum te simți ?
Incerc sa formulez un răspuns dar sunt secata de puteri.
- Ok, am înțeles, nu vrei sa vorbești cu mine. Spune râzând. Stai liniștita, iti vom verifica starea. Probabil te simți amorțită, e normal, te-am ținut sub anestezic in caz ca te vei trezi si vei avea un atac de panica. E totul bine acum. Familia ta e pe hol, abia ce au ajuns. Nu i-am lăsat pe toți sa stea cu tine in salon, a rămas doar cretul cu tine. Nu a vrut sa plece deloc, te-a păzit ca pe ochii lui. Ești norocoasa, te iubește foarte mult.
Imi povestește doctorul in timp ce imi ia analize. Sunt atenta si foarte socata, ochii mei aproape ca ies din orbite si daca as putea deschide gura ar fi ajuns pana in pământ.
Harry? Harry Styles a stat cu mine cat timp am fost inconstienta ? Cred ca glumești!
- Ești o fata norocoasa, Aicha! Ești un miracol. Spune dezvelindu-și dantura fără cusur. Iti vom administra in continuare anestezic si somnifere. Ești încă sub observatie, perioada critica nu a trecut încă. Nu credeam ca te vom mai putea salva, dar tu chiar ești o luptătoare. Face o pauza si își continua monologul. Te las sa te calmezi, voi reveni mai târziu cu rezultatele analizelor. Somn ușor!
Bine.. E ciudat. De ce sunt un miracol? La naiba cu tot suspansul asta si toate întrebările fără răspuns! Sa-mi explice cineva cum am ajuns aici si ce probleme medicale am! Daca ar putea cineva sa ma audă..
Privirea începe sa mi se încețoșeze si ma las in brațele întunericului ce ma conduce spre lumea viselor, lumea Paralela realității crude.
*

Imi deschid ochii încet căutându-i cu privirea irisii inconfundabili. E ciudat, e intuneric si sunt singura. Imi plimb privirea prin încăpere si zăresc lângă capul meu un trandafir negru ofilit legat de o funda rupta si arsa.  Ma apropii mai mult cu capul si citesc biletul

" Credeai ca ai scăpat, little Angel? Jocul de abia acum începe! "

**********

Sper ca v-a plăcut si va mulțumesc ca v-ați irosit câteva minute din timpul vostru pentru a-mi citi povestea. Va îmbrățișez  cu drag!

Xoxo, Larisa.